O lecţie istorică a Papei

Ce l-o fi apucat pe Papa? – s-au întrebat puritanii catolici când Suveranul Pontif, aflat în vizită la Londra, a vorbit pe şleau despre nesfârşitele abuzuri.

Şocul a fost atât de mare, încât reacţia „jandarmilor religioşi" se lasă încă aşteptată.

„Recunosc ruşinea şi umilinţa pe care le-am suferit toţi din cauza acestor crime josnice", a spus Papa Benedict al XVI-lea în predica sa de la Catedrala Westminster. Cuvintele sale au zguduit lumea catolică, dar nu au constituit o alinare suficientă pentru victimele ororilor. Sanctitatea Sa a aflat dimensiunile durerii la întâlnirea avută, tot la Londra, cu câţiva dintre copiii abuzaţi de preoţi. În faţa acestora, Papa Benedict al XVI-lea a făcut un gest fără precedent: şi-a cerut scuze în numele Bisericii Catolice, care „nu a fost suficient de vigilentă în gestionarea acestor cazuri".

Prima reacţie ar fi de oripilare: ce fel de Biserică este aceea care găzduieşte preoţi violatori şi pedofili? Dar dincolo de şocul descoperirii unor asemenea orori, există şi o veste bună. Singura pe care, cu adevărat, o va reţine istoria: atitudinea Vaticanului într-o situaţie jenantă.

Vă imaginaţi că o asemenea recunoaştere publică ar fi fost posibilă în anii întunecaţi ai Inchiziţiei? Îi vedeaţi capabili pe Marii Inchizitori să-şi ceară scuze în faţa unor victime ale preoţilor catolici? Mai degrabă pregăteau un rug, să-i „purifice" pe suferinzi la câteva sute de grade...

Recentele întâmplări sunt o dovadă că Biserica Catolică se modernizează. Violatori şi pedofili au existat întotdeauna printre preoţi. Secole de abuzuri s-au scurs în tăcere. Cum să te ridici împotriva preasfinţilor din Casa Domnului?

Acum, în anul de graţie 2010, despre aceste orori se vorbeşte fără oprelişti. Iar prima condiţie a eradicării lor este recunoaşterea de către Biserică. Este ceea ce a făcut Papa Benedict al XVI-lea, în vremea din urmă.

Vaticanul mai are de luat o decizie istorică: renunţarea la interdicţia aplicată preoţilor catolici de a se căsători. Să fim serioşi: oricât te-ai dedica slujirii Domnului, nu poţi trăi în abstinenţă perpetuă. Înainte de a fi preot, orice slujitor al Domnului este, totuşi, om. Abstinenţa nesfârşită şi lipsa unei familii duc, cel mai adesea, la dereglări hormonale grave. De aici şi până la homosexualitate, violuri sau pedofilie mai e un singur pas.

Gestul Papei Benedict al XVI-lea poate fi o lecţie şi pentru Biserica Ortodoxă, inclusiv pentru cea română: abuzurile comise de preoţi nu trebuie ascunse, ci recunoscute, pedepsite şi eradicate. Doar aşa Biserica îşi va spori prestigiul şi autoritatea, nu mizând pe credinţa necondiţionată a enoriaşilor.