O batistă pentru Orban!

Înduioşătoare scena jucată de Ludovic Orban în Parlamentul României!

Tocmai era supusă la vot propunerea de înfiinţare a Ministerului Afacerilor Europene, ce urma să fie condus de fratele său, Leonard Orban. În faţa a peste 300 de colegi, ochii fecioreşti ai deputatului liberal au fost irigaţi de lacrimi fierbinţi, expresia dilemei care-l sfâşia: să aleagă iubirea de partid sau dragostea de frate?

Telenovela începuse în ajun, când dl Ludovic dăduse de veste ţării: „Mă aflu într-o dilemă aproape fără ieşire. Practic, trebuie să aleg între fratele meu, familie, dragostea faţă de fratele meu, şi convingerile, ideile, valorile în care cred şi care mi-ar spune să votez împotriva lui".

Vai, vai, vai! Câtă suferinţă într-un singur om... Atât de multă, încât a doua zi s-a transformat în ochi umezi şi vorbe tremurate, plus o dureroasă abţinere de la vot. Pe de o parte, nu ar putea vota „împotriva fratelui meu sau a oricărui membru al familiei mele". Pe de altă parte, i s-ar usca mâna dacă  ar vota cu Guvernul Boc, cu Băsescu şi cu „tot clanul ăsta care a adus România unde e azi". Bonus: „convingerile, ideile, valorile în care cred de 20 de ani şi care mi-ar spune să votez împotriva lui".

Aşadar, dl Ludovic are convingeri, idei şi valori nestrămutate de 20 de ani. O fi visat oare în 1990-1991, când liberalii erau alergaţi de minerii tovarăşului Iliescu, că în 2011 va fi aliat cu partidul moşit, năşit şi patronat de politrucul roşu? Sau nutrea doar speranţa că într-o bună zi se va pupa cu tânărul Ponta sub cupola Parlamentului, în uralele grupului PSD?

Dl Ludovic a anunţat că se va abţine de la vot „nu pentru că aşa îi spun Victor Ponta şi Crin Antonescu, ci pentru că aşa îi cer legea şi bunul-simţ". Aici era cheia: la bunul-simţ. Pe ăsta ori îl ai, ori nu-l ai! Iar dacă-l ai, nu poţi trece peste prinţipuri nici mort. N-ai mamă, n-ai tată, n-ai frate! Dar ai credinţă în partid, în ideile lui, în valorile lui. Ţi-o fi drag fratele, dar mai drag ţi-e partidul. Cine te face ministru? Partidul, nu fratele. Cine-ţi dă şansa de a semna contracte de miliarde? Partidul, nu fratele!

Pus în dificultate de apariţia pe scena politică a fratelui său, dl Ludovic a demonstrat matematic raportul dintre familia de acasă şi marea familie de la partid. Prima este cantitate neglijabilă pe lângă cea de-a doua. În faţa puterii şi a zerourilor cu care te binecuvântează partidul, un frate merită cel mult o privire înlăcrimată.

Trebuia înfiinţat Ministerul Afacerilor Europene? Trebuia, şi încă de mult, zice dl Ludovic. Este Leonard Orban omul potrivit pentru a conduce acest minister? Este, zice acelaşi domn Ludovic. Şi atunci, de ce nu votează el în interesul ţării şi în acord cu simţămintele familiei? De ce îşi sfâşie el inima insuportabil? De ce se maltratează pe el şi ne maltratează şi pe noi? Cu el însuşi ar putea fi masochist, dar cu noi ce are? Şi, mai ales, ce are cu fratele său? Să pălească interesele ţării în ţintarul jocurilor politice? Să fie mai tare ura de partid decât dragostea de frate?

Mă gândesc că nu-l linşa nimeni pe Ludovic Orban dacă vota, la vedere, în favoarea lui Leonard Orban. Dar pentru asta îţi trebuie, într-adevăr, şi bun-simţ (politic), şi caracter. Altfel, istoria va consemna astfel: din doi fraţi cu nume unguresc, unuia îi pică bine costumul de Bruxelles, celălalt se fâţâie în bermude prin colbul nostru balcanic.