Nu-şi vinde ţara aşa de ieftin

„Suntem un popor de hoţi, de leneşi şi de ciubucari“, spunea, trist, marele actor Marin Moraru, în urmă cu câteva zile.

„Din motive istorice, românul a ajuns să nu mai considere importantă cinstea", constată, la fel de amar, înţeleptul Neagu Djuvara.

Dovadă că venerabilii compatrioţi au perfectă dreptate, imediat au fost puşi la punct, beşteliţi, înjuraţi de patrioţii de serviciu. Cum adică, noi, urmaşii geto-dacilor, nepoţii lui Decebal şi strănepoţii lui Burebista? Noi, care le-am dat cu pietre-n cap ungurilor la Posada şi i-am împotmolit pe turci la Rovine? Noi, care am luptat în izmene cu nemţii la Mărăşeşti şi i-am scos dinţii lui Sinan Paşa la Călugăreni?

Se vede treaba că deceniile de propagandă au spălat multe creiere în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Exact creierele la care se referă, cu atâta tristeţe, Marin Moraru şi Neagu Djuvara. Aceştia se fac vinovaţi de faptul că prezintă lucrurile aşa cum sunt.

Şi sunt al naibii de urâte! Uitaţi-vă numai ce se întâmplă în Vama Siret. Când procurorii s-au hotărât, în sfârşit, să dea buzna în cuibul de şpăgari de la hotarele ţării, au găsit un tablou sinistru: toată lumea, de la stânga la dreapta şi de sus în jos, lua şpagă. Nimic nu mişca fără bani negri. O mafie bine organizată şi extrem de eficientă, care-i îmbogăţea pe nemernici şi veştejea bugetul ţării.

Venea o şpagă pe Siret... Şpagă la pungă, şpagă la găleată, şpagă solidă, lichidă şi gazoasă, şpagă în toate formele de agregare. Iar bănetul câştigat cu atâta uşurinţă a dezvoltat reacţii de o nesimţire colosală. Unul dintre nemernici, nemulţumit de suma oferită de contrabandist, îi explica unui coleg: „La zece cartuşe îmi pune trei sute de mii. Să se ducă înapoi! Nu-mi vând ţara aşa de ieftin". Ăsta, da, patriot: nu-şi vinde ţara aşa de ieftin!...

Un alt frontierist, care tocmai pretindea o sticlă de vodcă, s-a arătat deosebit de grijuliu cu „clienta" sa: „Dar aveţi mai multă? Să nu vă iau de la gura copiilor". Carevasăzică, să nu rămână cei mici fără vodcă în biberon...

Pesemne că băieţii ăştia - majoritatea tineri! - au ajuns în faza în care nu mai pot trăi fără şpagă. Dacă-i lipseşti cinci minute de drogul lor, intră în sevraj. Îţi şi imaginezi un dialog între doi vameşi, la frontiera estică a Uniunii Europene: „Cum e acolo?" „Nasol. N-am mai luat o şpagă de 10 minute!"

Bun şi bancul născut în aceste zile. Cică vameşii se întrebau ce cadou să-i ia ei unui coleg, de ziua lui. „Îl lăsăm singur pe tură", a venit răspunsul, magistral.

Năvodul aruncat asupra Vamei Siret arată starea de dezagregare totală în care a fost dusă autoritatea statului. Aceste mafii vamale nu activează de azi, de ieri, ci de zeci de ani. Longevitatea lor poate fi explicată doar prin uriaşele complicităţi politice. Ar fi o naivitate să credem că banii se împărţeau doar între vameşi şi şefii lor, în timp ce şefii şefilor lor priveau cu admiraţie, de la înălţimea unor salarii de 1.000-1.200 de euro, cum subalternii lor fac averi de milioane de euro.

În timp ce dumneavoastră citiţi aceste rânduri, sute de vameşi din zeci de vămi îşi văd de treabă. Să nu uităm: a fost anihilată o singură tură dintr-o singură vamă. Restul sunt o armată de sfinţi.