Misterele din Piaţa Palatului

Fiind prins de dimineaţă până-n noapte la Târgul Gaudeamus, am ales să le ofer astăzi cititorilor acestei rubrici un nou fragment semnificativ din cartea „Teroriştii printre noi".

Versiunea oficială despre Revoluţia română este plină de minciuni, contradicţii şi fracturi logice. Toate, puse în slujba „teoriei spontaneităţii" şi a „emanaţiei". O deformare grosolană a realităţii este cea privind zilele de 21 şi 22 decembrie 1989. Mitingul eşuat al lui Nicolae Ceauşescu, cel din 21 decembrie, este prezentat de propaganda lui Ion Iliescu ca o „revoltă a bucureştenilor împotriva dictatorului"; convocaţi la o mare adunare populară de susţinere a regimului, manifestanţii „s-au întors împotriva tiraniei" şi „au început să huiduie", apoi „au aruncat lozincile şi tablourile şi au părăsit Piaţa Palatului, arătând clar că nu mai suportă dictatura lui Ceauşescu". Această retorică se regăseşte şi în cărţile lui Ion Iliescu (o maculatură fără nicio valoare istorică), şi în intervenţiile publice ale unor personaje din grupul acestuia.

Adevărul este cu totul altul. Mitingul lui Ceauşescu a fost bruiat de trupe speciale, prin metode speciale, nicidecum de muncitorii aduşi din fabrici pentru a-l aclama pe Ceauşescu. Complicitatea Securităţii este certă măcar în ceea ce priveşte bruiajul aplicat sistemului de sonorizare din Piaţă; de acest dispozitiv răspundeau oamenii din subordinea generalului Iulian Vlad. A fost o operaţiune complexă, care are legătură cu agenţii de care se temea Ceauşescu, nicidecum cu muncitorii care sprijineau lozinci - majoritatea plictisiţi, puţini entuziaşti -, sub supravegherea activiştilor de partid şi a securiştilor infiltraţi în mulţime.

Acolo s-a simţit trădat Ceauşescu: la sistemul de sonorizare. În loc să vuiască Piaţa de uralele de pe banda sonoră, înregistrate în vremuri mai bune şi amplificate la maximum, s-a auzit vocea răguşită a lui Ceauşescu, însoţită de zgomote înspăimântătoare: ţipete, împuşcături, un hârâit sinistru, explozii de grenade. În acelaşi timp, comandouri bine instruite, venite pe Calea Victoriei dinspre Ateneu, intrau ca berbecii în mulţime, izbind în stânga şi-n dreapta, scoţând ţipete isterice şi înţepându-i pe manifestanţi cu obiecte ascuţite. Voci necunoscute strigau că se trage, fugiţi, vin tancurile! N-a venit niciun tanc, dar manifestanţii s-au speriat de moarte şi au fugit încotro au văzut cu ochii, aruncând pancartele, abandonând tablourile şi căutând o scăpare din nebunia generală. Peste cinci minute, când Ceauşescu şi-a recăpătat glasul, s-a trezit că vorbeşte unei Pieţe aproape goale. Doar sub balcon, aproape de clădirea CC, au mai rămas vreo două mii de „oameni ai muncii", bine încadraţi de activişti. Mitingul era însă un mare eşec.

Lovitura finală i-a fost aplicată lui Ceauşescu a doua zi. Atunci n-a mai convocat „conducătorul iubit" nicio „adunare populară"; de strângerea oamenilor s-au ocupat alţii, care de mult aşteptau momentul să acţioneze. A pune pe seama „populaţiei revoltate" umplerea Pieţei şi asaltul asupra sediului CC al PCR presupune abandonarea logicii. Cu o zi în urmă, ­populaţia nu avea motive de revoltă?

Carevasăzică, pe 21 decembrie, oamenii s-au grăbit să părăsească Piaţa chiar dacă fuseseră aduşi cu arcanul. Pe 22, brusc, ei simţeau nevoia să vină singuri, fără niciun fel de organizare. E ridicol. Asta nu înseamnă că nu au venit şi oameni din proprie iniţiativă, mai ales din curiozitate. Dar aceştia, pentru a prinde curaj, aveau nevoie de precursori, de o Piaţă deja activă. Determinante au fost două lucruri: 1. grupurile organizate pentru a aplica un plan de asalt; 2. pasivitatea Securităţii, care şi-a retras toate cordoanele din Piaţă. Când ambele condiţii au fost îndeplinite, Ceauşescu n-a mai avut nicio şansă.

P.S. Nu rataţi lansările de astăzi ale Editurii Adevărul, la Târgul de carte Gaudeamus! De la ora 13.30 - „Adevărata moarte a lui Carol al II-lea", de Ion Cristoiu, de la ora 16.00 - „Securitatea contra Radio Europa Liberă", de Richard Cummings şi, de la ora 17.00 - „Kiseleff 10, Fabrica de scriitori", de Marin Ioniţă. De asemenea, autorii volumului „Teroriştii printre noi" vor fi la dispoziţia dumneavoastră pentru autografe.

Grigore Cartianu este redactor-şef ''Adevărul''