Martirii sticlelor de vin

Revoluţia s-a făcut şi împotriva minciunii şi a imposturii?

Daaaaa??? Atunci, haideţi să terminăm cu minciuna şi cu impostura! Sunt prea de-ajuns 21 de ani de fals martiraj! Sunt prea multe cruci pe care scrie „erou martir"! Inflaţia de eroi, bine clocită propagandistic, diluează chiar şi esenţa acestui termen, cuvenit celor care cu adevărat au murit eroic în lupta cu dictatura lui Ceauşescu sau cu teroriştii lui Iliescu.

Vreţi adevăr? Vreţi demnitate? Pregătiţi-vă atunci pentru situaţii crude! Cereţi-i primarului din Giurgiu să dea jos plăcuţa pe care, deasupra a şase nume, scrie „Eroii Revoluţiei din 23 XII 1989"! Au murit, săracii, entuziaşti şi nevinovaţi. Dar nu asasinaţi mişeleşte de cruzii terorişti, ci călcaţi de maşina condusă de un şofer beat. Merită să le publicăm numele, spre veşnica lor pomenire: Adina Vasile, 15 ani, elevă; Teodor Cociş, 20 de ani, şofer; Iulian Manole, 23 de ani, fotbalist; Ion Cimpoieru, 38 de ani, tractorist; Gheorghe Văduva, 42 de ani, zidar; Traian Enache, 61 de ani, pensionar. Se aflau cu toţii în stradă, bucurându-se că au scăpat de „tiranul Ceauşescu" - aşa cum i se spunea mai nou la televizor - când a intrat în ei maşina fabricii de lapte. „Odiosul terorist" era Ion Zîmbrea, şofer în vârstă de 27 de ani. Procurorii au reconstituit cu exactitate cantitatea de alcool pe care o ingurgitase Zîmbrea înainte de a intra în mulţime: un pahar de vin roşu la cumnatul său, patru pahare de vin (tot roşu) acasă, un litru de vin alb la uşa şefului său şi un pahar de vin (ei, aici avem un mister al Revoluţiei: nu ştim culoarea vinului!) la naşul său.

Cele şase victime au lăsat în urma lor durere nesfârşită şi inimi împietrite, dar nu sunt eroi ai Revoluţiei! Astfel de accidente se petrec zilnic pe şoselele României. Oameni nevinovaţi spulberaţi de şoferi bezmetici. Şi nu sunt eroi martiri ai vreunei revoluţii.

Serialul acesta, „Misterele Revoluţiei", este abia la început. De-a lungul lui veţi descoperi tot felul de eroi martiri. Unii au fost împuşcaţi după ce trăseseră ca la balamuc, omorând în stânga şi-n dreapta. Altul s-a cocoţat pe acoperiş pentru a fixa antena, s-a dezechilibrat, a căzut şi a murit. Acum are plăcuţă de erou martir. Ce să mai spunem de patriotul care, în entuziasmul general, a furat un televizor din Judeţeana de Partid, a rupt-o la fugă ca să nu i-l ia alţii, s-a împiedicat şi a dat cu capul de bordură, iar televizorul, ticălosul, a venit peste el ca un bolovan?! Moartea a fost instantanee, iar martirul asigurat.

Mai există şi categoria luptătorilor pentru victoria Revoluţiei, oameni care trăiesc şi pe care-i plătim pentru vitejia lor. Unul s-a rănit la mână când tăia porcul; i-a scăpat cuţitul şi a căpătat astfel o rană revoluţionară; trei martori oneşti au declarat sub jurământ că porcul avea o privire de mercenar arab. Un alt patriot şi-a scos certificat de luptător pe baza unui cucui terorist ivit în frunte; pe când deschidea sticla de şampanie, lovitura dopului a fost necruţătoare.

Revoluţia s-a făcut pentru a elimina minciuna şi impostura? Atunci să despărţim însăşi Revoluţia de minciună şi de impostură! Avem eroi adevăraţi, avem martiri adevăraţi, avem luptători adevăraţi. Să-i separăm de mincinoşi, să-i despărţim de impostori! Este omagiul suprem pe care-l putem aduce unor oameni care chiar şi-au riscat viaţa pentru libertate.