Mafioţii Revoluţiei

Mai ţineţi minte cum orăcăiau când le-a tăiat Boc indemnizaţiile pe 2012?

 „Noi, care am luptat cu dictatura... Noi, care v-am redat libertatea... Dacă nu eram noi, Ceauşescu era şi acum la putere, iar voi, ziariştii, scriaţi la «Scînteia»... Vai de poporul care nu-şi respectă eroii!..." Şi tot aşa, de ziceai că au înviat din mormânt Vladimirescu, Bălcescu şi Avram Iancu.

În realitate, avem de-a face cu o bandă de mafioţi periculoşi. Unii s-au nimerit pe străzi în decembrie 1989 ca forţe de represiune; de exemplu, George Costin, şeful Gărzilor Patriotice din IMGB, mobilizate de Ceauşescu pentru a-i pune la punct pe manifestanţii anti-regim. Alţii - impostorii - n-au avut nicio treabă cu agitaţia din acele zile, dar şi-au inventat merite revoluţionare pentru a se îmbogăţi fără muncă. Există şi revoluţionari autentici, care au înţeles însă că trenul parvenirii tocmai trece prin gara lor şi ar fi păcat să nu urce în el. Curajul de a striga „Jos Ceauşescu!" nu exclude alunecarea ulterioară spre metode interlope.

Discuţiile telefonice dintre revoluţionarii-mafioţi, interceptate de procurorii DNA şi aflate în dosarul care i-a trimis în arest preventiv pe trei dintre ei, sunt terifiante. George Costin, membru al Guvernului Boc (în calitate de şef al Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor), şi unul dintre „locotenenţii" săi, Serafim Cotenescu, puneau la cale compromiterea şi chiar asasinarea procurorului care investiga infracţiunile acestora.

Costin: Vreau şi eu nişte date despre... ăăă... securistul ăsta, cine este ăsta. În rest, nu-i nici o problemă.

Cotenescu: Să-mi spuneţi şi mie, ca să putem să... aranjăm.

Costin: Da. Spune-i că... spune-i lui I. că vreau date concrete. Şi când vii, să-mi aduci date concrete despre el, da?

Cotenescu: Da, domnu' ministru. Şi... vă spun eu. Îl aranjez... Dacă nu... dacă vreţi să vă aduc o mână, o mână vă aduc, dacă vreţi.

Costin: Vreau date şi după aia... da. (...) Spune sau nu spune, nu are importanţă, că după aia eu ajung în instanţă, dar eu vreau să-i omor pe ăştia, înţelegi? Eu, până nu-l omor pe procuroru' ăsta, nu mă las!

În timp ce făcea planuri să-l elimine pe procurorul care-i luase urma, George Costin continua să facă bani pe seama Legii recunoştinţei. Fabrica de certificate duduia. Într-o altă discuţie telefonică, secretarul de stat îi solicita unui terţ un milion şi jumătate de euro. Motivaţia: „Păi, bă, ieri ai plecat ca un nabab de aicea cu treizeci de adeverinţe!"

Quod erat demonstrandum: milioane de euro contra certificate de revoluţionar. A venit vremea ca Guvernul să închidă această uriaşă escrocherie, ticluită de Ion Iliescu în folosul unei structuri mafiote şi împotriva poporului român!

Grigore Cartianu este redactor-şef ''Adevărul''