„Mădularul taurului“

„Săptămâna Llosa“ continuă cu un nou fragment din „Sărbătoarea Ţapului“.

Minutul de lectură

Secvenţa descrie torturile la care au fost supuşi asasinii lui Rafael Trujillo, sinistrul dictator din Republica Dominicană, de către fiii acestuia. Atentatorii n-au mai apucat ziua în care au fost declaraţi „eliberatorii naţiunii".

„Un al doilea şoc îl catapultă în legături - simţi că ochii îi ies din orbite ca la broaşte - şi-şi pierdu cunoştinţa. Când îşi reveni, era pe podeaua unei celule, gol şi cu cătuşele la mâini, în mijocul unei murdării lipicioase. Îl dureau oasele şi muşchii. Simţea o arsură insuportabilă în anus şi în testicule, de parcă i-ar fi fost jupuite. Dar şi mai greu de îndurat era setea; gâtul, limba, cerul gurii păreau de glaspapir încins. Închise ochii şi se rugă. Reuşea, cu mici intervale în care mintea i se golea; după câteva secunde, se concentra din nou la rugăciune. Se ruga Fecioarei de las Mercedes, amintindu-i fervoarea cu care, în tinereţe, mersese în pelerinaj la Jarabacoa şi urcase pe Muntele Sfânt, să-i îngenuncheze la picioare, în Sanctuarul construit acolo în cinstea ei. Umil, îi ceru să-i ocrotească soţia şi copiii, pe Luisito şi pe Carmen Elly, şi să-i ferească de cruzimile Bestiei. În mijlocul ororilor în care se afla, era recunoscător. Putea să se roage din nou.

Când deschise ochii, un corp gol şi învineţit, plin de răni şi hematoame, se afla culcat lângă el. Era fratele lui, Guarionex. Doamne, Dumnezeule, în ce stare îl aduseseră! Bietul Guaro! Generalul avea ochii deschişi şi îl privea, la lumina unui bec de pe coridor care se strecura, palidă, prin ferestruica cu zăbrele. Îl recunoştea oare?

- Sunt Turcul, fratele tău, Salvador - îi spuse, târându-se lângă el. Mă auzi? Mă vezi, Guaro?

Încercă un timp infinit să vorbească cu fratele lui, dar nu reuşi. Guaro era viu, se mişca, se văita, deschidea şi închidea ochii. Uneori aiura, dând ordine subordonaţilor: «Dă-mi sticla aia, sergent!» Şi când te gândeşti că ei îi ascunseseră generalului Guarionex Estrella Sadhala planul, pentru că îl considerau prea trujillist... Ce surpriză pentru bietul Guaro: să fie arestat, torturat şi interogat pentru ceva de care habar n-avea. Încercă să le explice lui Ramfis şi lui Johnny Abbes când îl duseră din nou la sala de tortură şi-l aşezară pe Tron. Le-o repetă şi jură de mai multe ori, între leşinurile pe care i le provocau şocurile electrice şi în timp ce-l biciuiau cu vâna de bou, «mădularul taurului», care-i smulgea fâşii de piele de pe corp. Părea să nu-i intereseze adevărul. Le jură pe numele lui Dumnezeu că nici Guarionex, nici ceilalţi fraţi ai lui şi cu atât mai puţin tatăl său nu participaseră la complot, şi strigă la ei că era o nedreptate monstruoasă ce-i făcuseră generalului Estrella Sadhala, pentru care vor fi judecaţi pe lumea cealaltă. Nici nu voiau să audă, fiind mai interesaţi să-l schingiuiască decât să-l interogheze."

Mario Vargas Llosa - „Sărbătoarea Ţapului", Editura Allfa, 2002

Selecţie de Grigore Cartianu