Lustraţia hoţiei publice

Treizeci de ani de hoţie şi de politici imbecile pot distruge o ţară cum n-au făcut-o marile imperii în câteva mii de ani!

Este o lecţie la care ar trebui să ia aminte şi politicienii români, a căror lăcomie a devenit greţoasă, sufocantă, insuportabilă.

În Grecia, leagănul democraţiei şi al Olimpiadelor, sistemul clientelar promovat de familiile Papandreu şi Karamanlis, care guvernează prin rotaţie şi fură simultan, a făcut prăpăd mai ceva ca armatele persane din Antichitate. O gaşcă de potlogari a distrus o civilizaţie care rezistase forţei colosale a regelui Xerxes. Câteva mii de ani de istorie măreaţă, vizibilă şi acum prin rămăşiţele unor temple legendare, sunt umilite de nişte netrebnici care au o singură patrie: banul. Cronicarii Antichităţii povestesc despre fapte de corupţie la care se dedau şi atunci unii generali greci ori diriguitori ai Atenei, dar aceştia nu şi-au abandonat niciodată insulele din Marea Egee. Le-au apărat cu preţul vieţii ori de câte ori a fost nevoie. Acum însă, printre greci este la modă o vorbă: dacă nu mai avem bani, vindem insulele!

E uşor să zici: protestatarii greci au porniri sindicaliste, stângiste, chiar comuniste. E şi mai uşor să zici: grecilor nu le place să muncească. Aşa o fi, dar cine i-a învăţat că se poate cu bani mulţi şi cu muncă puţină? Nu cumva politicienii? Nu le-au oferit ei, ani de-a rândul, această complicitate găunoasă? Reţetă infailibilă: noi vă dăm un oscior, voi vă faceţi că nu vedeţi cum furăm osul cel mare.

Acum, politicienii greci sunt cu spatele la zid. Comunitatea internaţională le-a dat ultimatum: strângeţi cureaua sau vă lăsăm să vă prăbuşiţi! Fără împrumuturi externe, Grecia nu poate funcţiona nici măcar o lună. Consumă mult mai mult decât produce. De unde să ia diferenţa? Din împrumuturi, evident. Dar împrumuturile au ajuns la sume ameţitoare, care i-au speriat şi pe creditori: 340 de miliarde de euro, adică 30.000 de euro pe cap de locuitor. De aceea, singura soluţie realistă este adoptarea unor măsuri dure de austeritate.

Cine să ia însă aceste măsuri? Politicienii care au dus ţara în fundul prăpastiei? Populaţia ieşită în stradă zice: asta, niciodată! Oamenii nu acceptă să fie scoşi din criză de aceiaşi politicieni care i-au băgat în criză. Dacă vreţi austeritate, începeţi cu voi! - zic protestatarii. Renunţaţi la toate averile strânse câtă vreme aţi activat în politică, donaţi-le statului, inclusiv conturile din băncile străine şi proprietăţile din paradisuri turistice, părăsiţi scena publică şi lăsaţi-i pe alţii, necompromişi, să ne poarte spre austeritate. Altfel, nu vom accepta niciodată!

Deşi stângist, e un discurs greu de combătut. Unul care ar trebui să pună pe gânduri clasa politică de la noi - evident necinstită, evident transpartinică. Şi-aşa a întins coarda prea mult! Dacă se va ajunge la o disperare de genul celei din Grecia, nu va mai rămâne piatră pe piatră din averile făcute prin fraudă! Şi nici nu va mai îndrăzni vreunul dintre guvernanţii iresponsabili ai acestor 21 de ani să scoată capul în lume.

Ar fi cea mai mare lustraţie din istorie. Lustraţia hoţiei publice, operată de o criză nemiloasă.