Lăcuste şi rechini

Nu e român să nu-şi fi dat cu părerea, în ultimele zece zile, despre scăderea pensiilor şi a salariilor.

O primă constatare: la nivel naţional, se discută de o sută de ori mai mult când scade nivelul de trai decât atunci când creşte nivelul de trai. În anii trecuţi, creşterile salariale erau considerate o normalitate; acum, scăderile salariale sunt o catastrofă.

Şi de această dată, o problemă extrem de importantă este tratată demagogic, populist, propagandistic. Am văzut mari rechini ai tranziţiei plângând pe umărul firav al bugetarilor ori vărsând lacrimi pe fruntea ridată a pensionarilor. Am aflat, din gura cu multe rânduri de dinţi a acestor răpitori, că părinţii noştri nu merită să pătimească astfel la bătrâneţe, că mătuşicilor noastre nu le mai ajung banii de la o lună la alta, că uncheşii noştri au dreptul să trăiască decent cu şapte ajutoare sociale.

Să fim bine înţeleşi: multe dintre aceste afirmaţii sunt chiar adevărate. Ar fi decent însă ca ele să iasă din gura unor oameni cu frica lui Dumnezeu, şi nu a reptilienilor care au jefuit ţara asta mai rău decât barbarii! E important să spunem adevărul, dar are şi adevărul demnitatea lui...

Cei mai respingători sunt, ca de obicei, politicienii. Au guvernat de-a valma, în toate combinaţiile, alianţele şi coteriile posibile, dar unii vin acum şi se dau fete mari. Şi avem, slavă Domnului, fete mari cât să umplem şapte bordeluri! Să facem o scurtă strigare, în ordine alfabetică: Ecaterina Andronescu, Crin Antonescu, Traian Băsescu, Marko Bela, Radu Berceanu, Vasile Blaga, Emil Boc, Victor Ciorbea, Emil Constantinescu, Mircea Geoană, Viorel Hrebenciuc, Ion Iliescu, Miron Mitrea, Ioan Avram Mureşan, Adrian Năstase, Dan Nica, Bogdan Olteanu, Ludovic Orban, Dan Ioan Popescu, Decebal Traian Remeş, Petre Roman, Theodor Stolojan, Rodica Stănoiu, Călin Popescu Tăriceanu, Corneliu Vadim Tudor, Elena Udrea, Radu Vasile, Nicolae Văcăroiu, Attila Verestoy, Adriean Videanu, Sebastian Vlădescu, Dan Voiculescu. Şi lista e lungă cât tranziţia noastră bezmetică. Sper că n-am uitat pe cineva de vază...

Toţi aceşti oameni au avut, au şi vor avea putere în România. Ei ne-au adus aici! Toţi deopotrivă, nu doar cei care guvernează acum. Boc trebuie să scoată din foc castanele pe care le-au aruncat cu toţii, timp de 20 de ani, într-o veselie. Populismul, hoţia şi prostia lor ne-au venit de hac. Ar face bine, acum, să tacă!

E vremea să vorbească oamenii oneşti, nu hoardele cu papion care pustiesc ţara mai ceva ca lăcustele!

Atenţie însă: în categoria „oameni oneşti" nu-i includ aprioric pe toţi cetăţenii patriei care n-au dat cu nasul pe la guvernare. Căci pe lângă stolul de lăcuste politice, mai există şi hoardele de căpuşe anonime care s-au obişnuit să trăiască prin şmecherie. Mai o pensioară anticipată, mai una pe caz de boală luată pe şpăguţă, mai un set de ajutoare sociale asortate cu o plecare la cules de portocale, mai o mică evaziune - că de ce să plătim taxe statului?!

Despre marii şi micii ciocli ai României de azi ne vom întâlni şi mâine în acest colţ de pagină.