Lacrimi, emoţii şi amintiri

Târgurile de carte nu dezamăgesc niciodată.

E o regulă nescrisă, confirmată şi de startul Bookfest 2011. Ieri, în prima zi, n-a fost puhoi de lume, dar a fost o mare densitate de oameni citiţi, evoluaţi, îndrăgostiţi de carte.

M-a impresionat în mod deosebit doamna Angelica Stoican, una dintre vocile de aur ale muzicii populare româneşti. În noaptea de marţi spre miercuri, pe la ora 1.00, a aflat - printr-un SMS - că a doua zi, la ora 13.00, va fi lansată, în Capitală, „Cartea Revoluţiei". Toate bune şi frumoase, numai că „privighetoarea din Mehedinţi" se afla pe malul Dunării, la Orşova! În zori a decis: merge la Bucureşti. După o cursă de cinci ore cu maşina, a ajuns la Bookfest, a cumpărat cartea şi s-a aşezat la coadă pentru autograf, cu o modestie care o înnobilează.

O emoţie specială au stârnit vorbele pline de amar ale lui Ionel Dumitru, unul dintre supravieţuitorii masacrului de la Otopeni, din zorii zilei de 23 decembrie 1989. Pe atunci era militar în termen şi nu împlinise 20 de ani. Acum, la 21 de ani după ce a fost mitraliat din toate direcţiile, are puterea să spună: „Eu am fost norocos. M-au lovit doar patru gloanţe, iar alte două au ricoşat din casca de pe cap". Ionel Dumitru a fost spitalizat trei luni şi jumătate, timp în care a învăţat să meargă din nou. Un singur lucru n-a învăţat nici până acum: să accepte că nici ucigaşii de la Otopeni, nici cei care i-au împins la crimă n-au fost pedepsiţi nici până azi.

În public s-au aflat ieri şi soţii Cobzac. Au cumpărat o carte, au luat autograf. O singură rugăminte i-au adresat autorului: „Scrieţi ceva şi de copilul nostru. Că de 21 de ani îl plângem şi nu ştim de ce a trebuit să se întâmple aşa...".

Fiul lor, soldatul Adrian Cobzac, a fost unul dintre cei 40 de militari executaţi la Otopeni. Şi Iunian Zărnescu a ţinut ca în autograf să fie menţionat numele unui tânăr: Cristian Teodoraşcu. Era nepotul său şi a fost împuşcat mortal în Piaţa Palatului, lângă Biblioteca Centrală Universitară, în seara zilei de 22 decembrie 1989. Tocmai începuse diversiunea teroristă.

L-am reîntâlnit pe Cohen Armand, un bătrânel simpatic, în pantaloni scurţi, care în fiecare an îşi planifică venirea din Israel în funcţie de târgurile de carte. Acum a luat patru cărţi: pentru el şi pentru trei prieteni.

Revoluţia a avut ambasadorii ei: doctorul Florin Filipoiu şi freneticul Mihail Montanu. Mi-au fost alături profesorul Emanoil Toma de la Câmpina (autorul unei cărţi zguduitoare despre masacrul de la Otopeni), Vasile Crişan (autorul cărţii „La vânătoare cu Ceauşescu"), publicistul Dinu Flămând, gazetarul Răzvan Ionescu, precum şi trei gorjeni de-ai mei: părintele Nicu Codea (consătean de la Brădiceni, stabilit la Ciorogârla), doamna Angliţoiu de la Hobiţa şi generalul Bartolomeu Constantin Săvoiu.

Pe colegii mei de la „Adevărul" nu-i mai pomenesc, dar ei ştiu că le port recunoştinţă pentru solidaritatea lor nedezminţită. Târgul a început, Târgul continuă! Astăzi ne vedem din nou, şi tot aşa până duminică. Avem în faţă alte patru zile magice, în care ne putem îmbogăţi cu amintiri pentru o viaţă.