Foaie verde de mohor / Ia-o, bade, pe tractor!
0Printre cărţile vechi de la Universitate am găsit şi una cu copertă verde, cartonată, datând din anul 1967: „Pe-un picior de plai – Culegere de folclor poetic din regiunea Galaţi“.
Din punct de vedere tipografic, o ediţie excelentă pentru acele vremuri.
Dar, vorba ceea: afară-i vopsit gardu', înăuntru-i leopardu'. Volumul este o superbă mostră de propagandă pentru primate. Da, asta-i ţara în care au trăit părinţii noştri! Da, astea-s vremurile pe care le regretă nostalgicii cu mintea scurtă şi profitorii dictaturii! Vremuri penibile, de metastază a gândirii. Pornografie intelectuală. Dacă doriţi să revedeţi...
Autorii culegerii editate sub patronajul Sfatului Popular al Regiunii Galaţi, Ioan Brezeanu şi Gh. Nadoleanu, ne fezandează mai întâi cu niscaiva balade, trec apoi prin câteva pluguşoare şi colinde, ne oferă o porţie de cântece de haiducie şi oraţii de nuntă, ne gâdilă pitpalacul cu cântece de dor şi dragoste, pentru ca la final să ne izbească în moalele capului cu cântece de viaţă nouă. Ei, aici să vezi prostituţie...
I-auzi ce folclor de folclor a cules unul, Nicolae Gurgu, din comuna Zăvoaia: „Foaie verde de secară, / S-a dus vremea de ocară / Când trudeam din zori în seară / Şi mâncam pâine amară. / Acum traiul s-a schimbat, / Căci partidul ne-a-nvăţat / Să facem gospodărie, / Să scăpăm de sărăcie".
Asta-i încălzirea, dar vine şi îndemnul, care te bagă la oareşce bănuieli: „Măi, bădiţă, bădişor, / Nu sta singur pe tractor / Dacă vrei să ari cu spor, / Ci ia-mă sus şi pe mine / Să te-ajut să ari mai bine".
Alo, alo, ce faceţi voi acolo pe tractor? Ne lămurim ceva mai încolo, când vedem că fata-i cu interesu'. „Iar când o veni toamna, / O să facem şi nunta, / Să joace cu mic, cu mare / Toţi cei ce muncesc pe-ogoare".
Buuun, pe tovărăşica asta am măritat-o, că doar nu degeaba s-o fi urcat pe tractoru' lu' bădiţa... Dar ce facem cu ailaltă, care se visează macaragioaică? Ăăăă? I-auzi ce-a găsit Constanţa Sofia Rău prin comuna Răcoasa: „Floricele cu trei boabe, / Dor îmi e de tine, bade, / C-ai plecat de-aici, din sat / La Galaţi, la Combinat, / Şi pe mine m-ai lăsat / Să-ţi duc dorul ne-ncetat. / Albe flori de lăcrimioare / Mi-a trimis badea scrisoare, / Că la vară m-o lua / Să lucrez pe macara, / Să muncesc, s-ajut şi eu / Să-nalţ combinatul meu".
De reţinut: acest bestseller vedea lumina tiparului (na, că m-am prostit şi eu!) în 1967, deci pe vremea „liberalului" Nea Nicu, nu a dogmaticului ăluia de Gheorghiu-Dej...
Se încarcă comentariile...
