Emanaţi, fanatici, securişti

„Fanaticii regimului şi securiştii", perorau „emanaţii". Haideţi să vedem cine puteau fi aceşti „fanatici".

Cei care au furat Revoluţia română şi au organizat contrarevoluţia sângeroasă de după 22 decembrie 1989 pot face parastasul teoriei ticăloase cu care ne-au păcălit atâta amar de vreme. Marile lor minciuni sunt spulberate precum fulgii de păpădie. Dovezile se adună, iar raţiunea iese din hibernarea de 20 de ani prorocită de Brucan. Domnilor tovarăşi, temeţi-vă: „stupid people" s-a trezit!

Din aproape în aproape, am descifrat sensurile diversiunii teroriste din 22-25 decembrie. Ion Iliescu, Silviu Brucan, Petre Roman, Nicolae Militaru, Sergiu Nicolaescu, Dumitru Mazilu, Teodor Brateş şi ceilalţi „emanaţi" ne-au speriat cu „teroriştii lui Ceauşescu" deşi - am aflat ulterior - nimeni nu-l mai apăra pe fostul dictator.

Armata încăpuse pe mâna generalului Nicolae Militaru, spionul sovietic preferat (şi numit) de Ion Iliescu. Miliţia şi Securitatea fuseseră trecute tot în subordinea acestui „Superman al KGB". Puterea politică fusese confiscată de grupul Iliescu-Brucan-Roman. Televiziunea, Radioul şi ziarele se aflau, de asemenea, în mâna acestora. Populaţia ar fi sărit în foc pentru a apăra Revoluţia. Toate pârghiile statului se aflau în mâna grupului Iliescu. Şi atunci, care terorişti?!

„Fanaticii regimului şi securiştii", perorau „emanaţii". Haideţi să vedem cine puteau fi aceşti „fanatici". Fanaticul numărul 1 şi fanatica numărul 2 (Nicolae şi Elena Ceauşescu) erau prizonieri ai Miliţiei Dâmboviţa (începând din 22 decembrie, ora 14.50) şi apoi ai Armatei, într-o unitate militară din Târgovişte (de la ora 18.30). Generalul Ilie Ceauşescu se predase noii puteri din prima secundă, în sediul MApN.

Celălalt frate-general, Andruţa Ceauşescu, comandantul Şcolii de Securitate de la Băneasa, nu mişca în front. Copiii dictatorilor-fugari aveau o singură dorinţă: să nu fie linşaţi de mulţime. Valentin şi Zoia se ascundeau pe la prieteni, iar Nicu părăsise Sibiul, unde era prim-secretar, pentru a se preda la Televiziune. Membrii CPEx erau consemnaţi în sediul CC al PCR, căutându-şi salvarea printre revoluţionari furioşi şi „emanaţi" revanşarzi. În judeţe, prim-secretarii de partid erau fugăriţi, legaţi cu sârmă sau atârnaţi la balcon, în uralele mulţimilor dezlănţuite. Cei mai îndoctrinaţi comunişti se grăbeau să-şi ardă carnetele de partid şi să-şi exprime adeziunea faţă de noua putere.

Aşa procedau „fanaticii". Să vedem ce făceau securiştii. Şeful lor, generalul Iulian Vlad, se pusese la dispoziţia noii puteri. Colonelul Ardeleanu de la USLA era nedespărţit de Militaru. Ultimii doi aghiotanţi ai Ceauşeştilor, maiorul Raţ şi căpitanul Rusu, ambii de la Direcţia a V-a a Securităţii, i-au abandonat pe drumul spre Târgovişte. Locotenent-colonelul Gheorghe Dinu, cel care se afla la comanda Securităţii Dâmboviţa, a condus personal maşina care i-a introdus pe fugari în cazarma morţii.

Astea-s faptele. În faţa lor, minciunile se topesc precum zăpada la începutul primăverii. Iar primăvara, fiţi siguri, nu va întârzia să vină.