De la Göring la Ceauşescu

Grija lui Valentin Ceauşescu şi a lui Mircea Oprean pentru memoria foştilor dictatori ai României este înduioşătoare, dar lipsită de raţiune.

De altfel, fiul şi ginerele Ceauşeştilor nu se află în situaţia de a fi obiectivi. Despre părinţi nu discuţi ca despre nişte cetăţeni oarecare. Dar nici nu ai pretenţia că rosteşti adevărul!

O ştire vânturată de curând demonstrează că, în poziţionarea faţă de părinţi, bunici, străbunici etc., se poate şi altfel. Marile ziare ale lumii au publicat o declaraţie a Bettinei Göring, strănepoata căpeteniei naziste Hermann Göring. „M-am sterilizat pentru a nu transmite mai departe genele unui monstru", a mărturisit Bettina Göring, care nu e o fetişcană avidă de publicitate, ci o doamnă respectabilă, în vârstă de 53 de ani.

„Am făcut o operaţie de legare a trompelor uterine la vârsta de 30 de ani deoarece mă temeam să nu creez un alt monstru. Arăt exact ca el - ochii, bărbia, profilul. Semăn cu el mai mult decât propria-i fiică", a explicat Bettina Göring. Femeia a mai dezvăluit că, din acelaşi motiv, şi fratele ei a ales să se sterilizeze.

Să fim bine înţeleşi: nu pretinde nimeni ca Valentin Ceauşescu să se sterilizeze pentru a stopa o genă bezmetică! Exemplul Bettinei Göring este o atitudine extremă, greu de înţeles dintr-o perspectivă raţională. Marii monştri ai omenirii - Hitler, Stalin, Lenin, Mao, Pol Pot etc. - nu erau creaţia naturală a altor monştri, ci aveau părinţi cât se poate de normali. Nici Ceauşescu n-a făcut excepţie. El era fiul a doi ţărani analfabeţi, nevoiaşi, cu chef de gâlceavă (mama Alexandrina) şi de băutură (tata Andruţa), ca majoritatea ţăranilor din Câmpia Română.

Opţiunea Bettinei Göring are însă o valoare simbolică. Un urmaş al unui nemernic are tăria de a spune: da, străbunicul meu a fost un monstru! Nu simte nevoia nici să-l apere, nici să-i găsească scuze pentru crimele comise.

Din acest exemplu, Valentin Ceauşescu şi Mircea Oprean ar putea învăţa doar atât: să nu mai trăiască în minciună! În minciuna de a pretinde şi acum, după 20 de ani de la marea despărţire, că Nicolae era bun şi că Elena era deşteaptă. Ştim bine cu toţii: Nicolae şi Elena Ceauşescu erau doi analfabeţi autoproclamaţi academicieni, doi mincinoşi bolnavi de putere, care au umilit neamul românesc cum puţini dezaxaţi au reuşit s-o facă de-a lungul vremii.

Chiar şi tăcerea e o formă de penitenţă. Dar când e înlocuită de obrăznicie (de exemplu, obrăznicia de a încerca să interzici o piesă de teatru despre Ceauşescu), atunci te întrebi dacă nu funcţionează, uneori, şi moştenirea genetică. Şi cântăreşti altfel gestul extrem al Bettinei Göring...