D’ale demagogiei. O comèdie cu Victor şi cu Crin

Am urmărit momentele-cheie ale congreselor de sâmbătă - PSD, PNL, PC, USL - şi m-am distrat mai ceva ca la piesele lui Caragiale.

Aşa demagogie mai rar, monşer! Zburau vorbele pe sub cupola Romexpo precum aperitivele la revelioanele organizate de Vanghelie, pe vremuri, în aceeaşi incintă.

De data asta, Vanghelie a fost un spectator discret, alimentând zvonurile plecării sale din PSD/USL; lucru care se va întâmpla, probabil, după alegerile din iunie, când Vanghelie va avea în buzunar un nou mandat de primar.

A existat şi un mare absent: Ion Iliescu. Îl durea burtica, a spus Victor Ponta. A răcit, l-a contrazis Sorin Oprescu. Dar nu boala e importantă, ci felul în care a fost percepută absenţa părintelui-fondator al tribului PSD. Şi Ponta, şi Oprescu, şi alţi lideri social-democraţi ori fals-independenţi au recunoscut, implicit, că locul lui Iliescu era la Congres, doar pântecăraia l-a ţinut acasă. Mai mult, Adrian Năstase ne-a dat garanţii despre implicarea lui Ion Iliescu în treburile partidului: „A fost ieri la reuniunea Comitetului Executiv, a şi luat cuvântul acolo". Nimeni nu s-a gândit că-l lasă în fundul gol pe Crin Antonescu, cel care susţinea sus şi tare că Ion Iliescu - tatăl mineriadelor, bunicul mafiei politico-financiare şi mama vitregă a crimelor de la Revoluţie - s-a retras din politică, gata, se uită la filme ruseşti şi croşetează ciorapi cu doamna Nina. (Declaraţie care l-a făcut pe venerabilul liberal Neagu Djuvara să constate: "Prostul, dacă nu-i fudul, parcă nu e prost destul. Ăsta este Crin Antonescu!")

Apogeul demagogiei a fost atins de cei doi viitori oameni de stat ai USL. Prin vorbele şi prin gesturile lor, Victor Ponta semăna cu Dan Diaconescu, iar Crin Antonescu era o combinaţie de Magda Ciumac cu Stelian Ogică.

Mesajul principal al celor doi, consemnat în jurăminte fierbinţi şi îmbrăcat în blesteme vrăjitoreşti, a fost că nu vor guverna niciodată cu Nesfânta Treime: PDL - Traian Băsescu -  Mihai Răzvan Ungureanu (pe Emil Boc l-au şi uitat). În vâltoarea declaraţiunilor, cei doi au uitat recentele împreunări cu PDL la guvernare, sub sceptrul tiranului Băsescu: PNL în 2004-2007, PSD în 2008-2009.

Aşadar, Ponta şi Antonescu nu vor să guverneze alături de PDL. Vor să guverneze doar alături de PDL-işti, pe care-i negociază la bucată, după modelul Frunzăverde (PNL) sau Vâlcov (PSD). Nicio surpriză, ne-a spus-o Caragiale: „Iubesc trădarea, dar urăsc pe trădători" (Farfuridi, „O scrisoare pierdută", Actul I, Scena VI). În febra electorală e valabilă şi viceversa: urăsc trădarea, dar iubesc pe trădători.

Domnu' Crin ştie precis că după alegerile din noiembrie trebuie să plece toţi, inclusiv chiriaşul de la Palatul Cotroceni, pentru a face loc unor caractere deosebite, de care sunt pline PNL şi PSD, ba chiar şi PC. Sfânta Fecioară liberală respectă Constituţia, dar cu măsură: până acolo unde scrie că, dacă tot avem un preşedinte, acestuia îi revine rolul de a desemna un prim-ministru. Carevasăzică, orice guvern - fie el şi un guvern USL - trebuie să treacă pe la Cotroceni, inclusiv pentru a depune jurământul. Dar dacă feciorelnicul Crin nu vrea, nu-i nimic, guvernul său va depune jurământul la „Cocoşatu'", între doi mici şi-o bere. Cu mult muştar, vă rog!...

Liderul PNL a insistat şi pe „retragerea politicului din instituţii". „Nu clientela noastră în locul clientelei lor!", a tunat el, aşteptând binemeritatele urale ale publicului. Dar din sală s-au întors câteva aplauze anemice şi o tăcere stânjenitoare. Explicabil, dat fiind că auditoriul de la Romexpo era chiar clientela politică - fostă şi viitoare; lipsea doar cea actuală.

„Vrem un Parlament cu mai puţini membri, dar nu din motive populiste, ci pentru ca rolul, greutatea, răspunderea parlamentarului să crească!", a mai zis dl Antonescu. Sigur, cu condiţia ca parlamentarul respectiv - să-i spunem, generic, Crin - să mai treacă, din când în când, şi pe la Parlament. Şi nu doar în ziua de salariu...

Tiradele caţavenciene ale lui Crin Antonescu au fost întrecute doar de bădărănia lui Victor Ponta. Acesta a scos din buzunar scrisoarea adresată de Traian Băsescu liderilor Opoziţiei şi, fără s-o fi citit (după cum singur a spus), a rupt-o în faţa poporului USL-ist. Un tip trecut pe la şcoala bunelor maniere ar fi refuzat propunerea şefului statului evitând un gest de Ferentari. Astfel de mijloace sunt specifice mai degrabă mahalalei politice.

Acelaşi Ponta şi-a afirmat, o dată în plus, „aprecierea" faţă de Adrian Năstase şi dispreţul faţă de Justiţie. Am aflat, astfel, că toate sentinţele judecătoreşti care-l consacră pe Năstase drept un etalon al corupţiei în România postcomunistă sunt dovezi ale statului poliţienesc instituit de Traian Băsescu. Şi asta o spune un fost procuror...

Şi pentru că veni vorba de Adrian Năstase, să reţinem îndemnul discret al acestuia către UDMR, de a părăsi guvernarea pentru că fostul ministru Laszlo Borbely este anchetat de DNA. „Vom vedea cât de mare e dorinţa masochistă a UDMR de a rămâne la guvernare", a spus, viclean-incitator, fostul prim-ministru.

Şi încă o declaraţie antologică din tumultuoasa zi de sâmbătă: „Mă simt de dreapta, aşa cum m-am simţit întotdeauna din punct de vedere al orientării politice". A spus-o Sorin Frunzăverde, care s-a simţit de dreapta chiar şi când activa, mai bine de un deceniu, în conducerea unui partid de stânga.

Să curgă vinul, să cânte muzica!

Grigore Cartianu este redactor-şef ''Adevărul''