Ce surpriză: e Mafie în Port!

Prin arestarea lui Eugen Bogatu, mare mahăr peste Portul Constanţa, a fost trasă puţin, foarte puţin, cortina în spatele căreia îşi face mendrele o Mafie devastatoare. Una care nu ar fi rezistat nicio zi fără protecţie politică.

Să dăm timpul înapoi cu doi ani: în ianuarie 2009, ministrul Transporturilor, Radu Berceanu, a tot căutat prin Ţara Românească până când a zis: evrika! Influentul ministru al PDL găsise omul potrivit pentru a conduce Direcţia Domeniilor Portuare din cadrul Administraţiei Porturilor Maritime Constanţa. Alesul avea 41 de ani şi o avere colosală: vile, terenuri, hoteluri, firme cărora le pierduse şirul.

Domnul Berceanu n-a găsit nimic suspect în faptul că tânărul Bogatu - o, ce nume predestinat! - făcuse cheag la începutul anilor 2000, din poziţia de director al Vămii Portului Constanţa. Aşadar, omul avea expertiză, cunoştea bine cum funcţionează mecanismul de pe malul mării. Şi funcţiona după reguli strict mafiote, dat fiind că mărfurile treceau prin Vama Portului Constanţa nu pe bază de vămuire, ci de şpagă. S-a dezvoltat acolo o contrabandă de dimensiuni apocaliptice, pe care toate guvernările s-au străduit să n-o vadă.

Şi cum lupul, odată pus paznic la stână, abia aşteaptă să dea iama în mioare, Eugen Bogatu s-a apucat de treabă. Adică, de făcut bani pentru el şi pentru protectorii săi politici. Cuuuuum? E defăimare? Calomnie? Vaaaaai, cum de-am îndrăznit?... Dar atunci de ce l-o fi numit domnul Berceanu pe acest Bogatu? Şi de ce nu l-o fi dat afară, pe când încă mai era ministru, dacă a văzut cum merge treaba în Port?

Sigur, Berceanu spune acum că nici nu-l cunoaşte pe Bogatu. Nu l-a cunoscut niciodată. Dar l-a numit în funcţie! La fel ca şi pe ceilalţi directori din Port, de altfel. Şi-au făcut ăia de cap? Să răspundă! Ce-ar fi, totuşi, să răspundă şi politicienii care-i promovează în funcţii publice pe toţi cei cu pedigree de hoţi?!

Apropo de acest Bogatu: la Revoluţie avea 22 de ani, semn că tinereţea în sine nu e o calitate. Iar acum încerca să ne dea un cep de 60 de milioane de euro... Au bătrânii codoşi ai politicii un talent formidabil de a-şi alege urmaşi pe măsură. La tinerii curaţi nu s-ar uita o clipă.

Acum vedeţi de ce se sfâşie politicienii pentru funcţiile publice? De ce vor să fie miniştri, secretari de stat, directori etc.? Cum să-ţi laşi tu, prea-bogatule Bogatu, afacerile cu profit de milioane pentru o leafă de o mie, două de euro la stat? Ce te-ar mâna în luptă, dacă nu combinaţiile mârşave? Aaaaaa, asta era: datoria faţă de ţară... bucuria de a-ţi ajuta semenii... nevoia de a te pune în slujba comunităţii...

Există, totuşi, şi un mic bine în acest ocean de rău: faptul că Eugen Bogatu se află acum în cătuşe, semn că mafioţii nu au imunitate la infinit. Uneori se răfuiesc între ei. Alteori îi potcovesc adversarii politici, ca să-şi instaleze propria clientelă. Şi, cine ştie, poate chiar o fi început să funcţioneze Parchetul, Justiţia, statul de drept...

Abia aştept să văd puşcăriile pline de mafioţi! Sau sunt un biet naiv care-şi face iluzii?...