Caricatura cu blazon

Marele show al Convenţiei Naţionale a PDL nu a avut legătură cu duelul Emil Boc -Vasile Blaga, ci cu prestaţia celui de-al treilea candidat: Theodor Paleologu.

O caricatură cu blazon. Încercând să pară interesant, acesta a lăsat impresia penibilă a unui caraghios care, invitat la banchet, bagă deştiul în borcanul cu şerbet, bea şampanie cu halba şi pune piuneze pe scaunele invitaţilor.

În contrast cu discursurile sobre, pe alocuri tăioase, ale lui Boc şi Blaga, imberbul Paleologu a cuvântat ca la nuntă, când se strigă darul. Vorbe de clacă şi mici poante la care chicotea singur, plus câteva expresii care să-i arate erudiţia.

Tânărul Paleologu, moştenitorul unui nume mare, a făcut apel şi la memoria tatălui său, ilustrul Alexandru Paleologu. Dar a făcut-o atât de prost, prin vorbe şi prin invocarea pipei părinteşti din geantă, încât s-a autoridiculizat, căci orice comparaţie cu regretatul „ambasador al golanilor" îl pune pe junior în inferioritate.

Theodor Paleologu a făcut şi o gafă care poate aduce prejudicii electorale partidului său. În timp ce Boc şi Blaga vorbeau despre austeritate şi despre durerile crizei, mai tânărul lor coleg a făcut o promisiune stupidă: alegeţi-mă pe mine şi voi da şampanie la toată lumea! Dacă discursul său ar fi fost auzit doar între pereţii de la Palatul Parlamentului, n-ar fi fost nicio problemă. Dar, ajunsă la urechile poporului prin intermediul mass-media, fraza paleologiană poate avea efectul ultimului bal de pe Titanic. Ca politician, într-o sărăcie aproape generală, nu te poţi lăuda că mănânci caviar şi că te scalzi în şampanie!

Dar cea mai greţoasă imagine a lui Paleologu a fost cea în care, retras la o masă, molfăia ciocolată în văzul întregii ţări (căci totul era televizat în direct), împărţind în stânga şi-n dreapta din bucata din care tocmai muşcase. Spectacolul se desfăşura în timp ce singurii candidaţi serioşi la funcţia de preşedinte, Boc şi Blaga, îşi prezentau argumentele la microfon.

Conştient probabil de faptul că este a treia roată la bicicletă, Theodor Paleologu a încercat să iasă în prim-plan prin mijloace nepolitice. S-o fi uitat prea mult pe la emisiunile cu Zăvoranii şi Columbenii patriei... Cert este că a reuşit să devină un fel de Pepe al PDL.

La vot, acest altoi de pianist cu manelist a obţinut ceea ce merita: locul 3 din 3 în cursa pentru preşedinţie (24 de voturi din 1.377, adică 1,7%), respectiv al 14-lea punctaj din 15 eligibile la funcţiile de vicepreşedinte (l-au depăşit, în ordine, Gheorghe Scripcaru, Elena Udrea, Mircea Hava, Traian Igaş, Gheorghe Ştefan, Anca Boagiu, Dorin Florea, Sever Voinescu, Mihai Stănişoară, Monica Macovei, Mihaela Popa, Florin Popescu şi Victor Tarhon -mulţi dintre aceştia, iluştri necunoscuţi).

Văzându-i comportamentul decupat parcă din Caragiale, te întrebi cum a fost posibil ca un asemenea personaj să fie, timp de un an (2008-2009), ministru al Culturii. Dar pentru asta, vinovat nu este domnul Goe, ci partidul capabil de o asemenea enormitate: PDL. Urmează Irinel Columbeanu, se pregăteşte Oana Zăvoranu!