Canibalii lui Iliescu şi pulpiţa fragedă a lui Geoană

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

PSD a demonstrat ieri că rămâne un partid de esenţă bolşevică.

Un partid în care oamenii nu sunt schimbaţi, ci executaţi. Iar înainte de execuţia în stil tribal, are loc umilirea condamnatului, pentru ca răzbunarea căpeteniei să fie maximă. Poţi să-i spui şefului de trib că răzbunarea-i arma prostului? Poţi, dar nu rezolvi nimic. El se hrăneşte cu ură, iar ura îi întunecă raţiunea.

Sigur că se poate face o discuţie pe tema: cine-i şef de trib în PSD, Victor Ponta sau Ion Iliescu? Ponta îşi umflă muşchii ca un elev cu coşuri pe faţă, doar-doar l-o băga şi pe el în seamă tocilara clasei. Iliescu e spiritul malefic al acestui partid. Există un serial pe Discovery despre case bântuite. Pleacă un chiriaş, vine altul, dar fantomele rămân pe loc. Aşa e şi cu PSD-PDSR-FDSN-FSN (ca să coborâm pe scara istoriei): indiferent că a fost condus de Roman, de Gherman-Văcăroiu, de Năstase, de Geoană sau de Ponta, acest partid a fost bântuit permanent de stafia lui Iliescu. Niciun preşedinte nu a reuşit să scape de respiraţia toxică a bătrânului bolşevic.

Acum se întâmplă la fel. Mircea Geoană este eviscerat politic de nişte creaţii monstruoase ale lui Ion Iliescu, sub stricta îndrumare a acestuia. Unele au prins gustul sângelui, dar vânează doar cu aprobarea lui Tataie. Ironia sorţii face ca printre cei care trag acum de stârvul politic al lui Geoană, pentru a obţine o halcă, să se numere şi unii pe care acesta, în timpul domniei sale, i-a hrănit cu mare grijă. I-au mâncat din palmă, iar acum îi curăţă carnea de pe oase.

Doar în anii '50, când se luptau pe viaţă şi pe moarte staliniştii lui Gheorghiu-Dej cu teroriştii Anei Pauker, ori în 1965, când Ceauşescu şi Apostol vânau scaunul lui Dej ţopăind pe lângă sicriul acestuia, erau posibile cacealmale precum cea de ieri. Auzi şmecherie: îl chemi pe Geoană la 14.15, ca să-i decizi soarta, dar la 14.10, când ajunge acesta, află că şedinţa cu pricina s-a terminat deja! Asta-i rânduială? Ăsta-i partid? Ăştia-s politicieni? Poate o haită de prădători care, flămânziţi de atâta opoziţie, se devorează între ei precum cei mai vorace canibali.

Şi cine stă în capul mesei? Doi sfinţi: Ion Iliescu şi Adrian Năstase. Sunt ei mai breji decât Geoană? Nu şi-au condus ei partidul spre mari înfrângeri politice, precum cele din 1996 şi 2004? I-a dat cineva afară din partid? Şi erau, vorba aia, fugăriţi de dosare penale. De bine, de rău, Geoană - perdantul din 2009 - nici nu a dirijat terorişti la Revoluţie, nici nu a chemat mineri să planteze flori în Capitală, nici nu şi-a ridicat palate pe spinarea Mătuşii Tamara. O are şi el pe mama-soacră, revoluţionara, dar parcă nu se compară cu nenorocirile istorice ale lui Tataie.

Posteritatea va afla că a fost odată unul, Ion Iliescu, care a avut două cumpene în lunga-i carieră politică. În 1971 l-a trimis la munca de jos Nicolae Ceauşescu, iar în 2005 l-a învins la vot Mircea Geoană. Primul a sfârşit sub rafale de mitralieră, după un simulacru de proces, iar cel de-al doilea a fost executat politic, într-un simulacru de şedinţă.

Cei doi au comis o imensă eroare: au subestimat ravagiile pe care le poate provoca ura lui Ion Iliescu, ură care te urmăreşte până în mormânt şi chiar dincolo de el.

Grigore Cartianu este redactor-şef "Adevărul"

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite