Când conducătorii o iau razna

Una dintre cele mai ruşinoase prestaţii politice din postcomunismul est-european îl are în prim-plan pe premierul maghiar Viktor Orban.

Dar cum nimic nu rămâne neplătit pe lumea asta, în dreptul aceluiaşi Orban este trecută şi una dintre cele mai mari ruşinoase înfrângeri politice. Nimic nu este mai relevant decât o selecţie de titluri din mass-media ultimei săptămâni. „Adevărul" şi www.adevarul.ro au constatat, într-o succesiune care sugerează dezastrul şi panica de la Budapesta: „Criza forţează Ungaria! Orban: «Suntem gata să începem negocieri necondiţionate cu FMI»"; „Ungaria, răpusă de criză, încearcă din greu să ajungă la un acord cu FMI. Forintul e în cădere liberă"; „Cum să afunzi o ţară în criză. Măsurile care au adus Ungaria în pragul colapsului".

Colapsul maghiar a găsit ecou, ba chiar şi satisfacţie, în toată media românească. Satisfacţie nu pentru că ţara vecină are probleme mai mari decât ale noastre, ci pentru că tembelismul politic primeşte răsplata cuvenită. Aşadar: „În prag de faliment, Ungaria stă cu capul plecat în faţa FMI şi a UE" (rtv.ro); „Ungaria s-a răzgândit și anunţă că vrea «de urgenţă» un acord cu FMI" (evz.ro); „Ungaria trebuie să accepte condiţiile FMI-CE" (romanialibera.ro); "Populismul lui Viktor Orban produce efecte: forintul ajunge la minimul istoric" (businessday.ro); „Ungaria este gata să înceapă negocieri necondiţionate cu FMI" (agerpres.ro); „Ungaria este pregătită de un compromis cu FMI" (ziare.com); „Ungaria umilită. Budapesta se întoarce la FMI" (newspapertimes.ro); „Ungaria cere finanţare de urgenţă de la FMI" (reporterntv.ro); „Ungaria se întoarce: e gata să-şi remodifice Constituţia pentru a se împăca cu finanţatorii" (cronicaeuropeana.ro); „Ungaria, strânsă cu uşa de criza datoriilor. Va trebui să accepte condiţiile FMI-CE" (stiriazi.ro).

Lista ştirilor despre situaţia din Ungaria este infinit mai lungă. Şi pe bună dreptate, pentru că Orban a luat-o razna, reuşind să devină, după un an de guvernare, ţăcănitul Europei (era să zic „bolnavul Europei", dar acela este Grecia).

În august 2010, maghiarii întorceau spatele FMI şi denunţau arogant un acord de asistenţă financiară încheiat de urgenţă în toamna lui 2008, când statul se afla în pragul colapsului. Ajuns la putere, Orban le-a închis uşa în nas reprezentanţilor Fondului Monetar Internaţional. Toţi oficialii maghiari, în frunte cu premierul Viktor Orban, au transformat ruperea înţelegerii cu FMI într-o „luptă de neatârnare". Prin acest sindrom a trecut, la vremea lui, şi Nicolae Ceauşescu, după ce făcuse mari investiţii (industrializare, metrou, Canalul Dunăre - Marea Neagră, Casa Poporului) cu bani de la FMI.

„Eliberarea Ungariei de Fondul Monetar Internaţional este un pas înainte către autodeterminarea naţiunii, iar după ce actualul acord stand-by expiră în octombrie, Budapesta nu va mai fi legată de instituţia internaţională", declara pompos premierul maghiar în urmă cu 17 luni. Acum e în genunchi, cu mâna întinsă, în faţa aceluiaşi FMI. Va obţine bani, dar cu dobândă mai mare decât înainte de a face pe nebunul.

Este o lecţie pentru toţi cei care, bătându-se în piept cu steagul naţional, îşi bat joc de interesul naţional. Lipsa de raţiune se plăteşte scump. De către conducători, dar mai ales de către cei care, furaţi de populism, sprijină asemenea conducători.

Grigore Cartianu este redactor-şef Adevărul