Când Vaslui = Barcelona

Să presupunem, pentru o clipă, că fotbalul n-ar fi un joc, ci aritmetică pură.

Şi că pe gazon s-ar aplica toate regulile matematicii, inclusiv principiul tranzitivităţii. Acesta spune aşa: dacă a = b şi b = c, atunci a = c.

Să vedeţi ce s-a petrecut zilele trecute. Joi seară, FC Vaslui a reuşit un admirabil 2-2, în deplasare, cu Lazio Roma, la primul meci din istoria sa în grupele Ligii Europa. Dar Lazio tocmai scosese un 2-2, pe „San Siro", cu AC Milan, la debutul noii ediţii a campionatului italian. Care AC Milan a revenit în Liga Campionilor cu un (aţi ghicit!) 2-2 pe terenul celei mai bune echipe din lume, FC Barcelona.

Aşadar, Vaslui = Lazio, Lazio = Milan, Milan = Barcelona. Prin urmare, pe terenul matematicii, în ultimele zece zile, Vaslui = Barcelona! Egala celei mai bune echipe din lume; carevasăzică, ea însăşi cea mai bună echipă din lume!

Din păcate, mingea de fotbal nu încape într-un caieţel cu pătrăţele, ci are nevoie de o jumătate de hectar pentru a arăta de ce e în stare. De aceea, Vasluiul poate fi egala Barcelonei doar în aritmetica a zece zile din septembrie 2011. Dar e suficient pentru a ne alinta şi noi că timp de o seară am uluit Europa. Căci echipa lui Hizo şi a lui Porumboiu chiar a produs un şoc pe „Stadio Olimpico", blocând teleimprimatoarele agenţiilor de presă: Lazio 2, Vaslui 2... sigur nu e o greşeală?

Evident, o asemenea performanţă nu putea fi obţinută doar cu Balaur, Zmeu şi Buhăescu, de aceea, pe drumul de costişe ce duce la Vaslui, au fost mobilizaţi „plăieşi" precum Wesley, Adailton şi Temwanjera, nepoţii lui Peneş Curcanul şi strănepoţii lui Ştefan cel Mare şi ai Vrâncioaiei...

Seara de joi a fost ca o ploaie după trei luni de secetă, ca o viitură pe Dunăre după ce a secat-o Dinescu pe toată, la vestitul Port Cetate, ca să-şi ude tufele de castraveţi. Sau - cine ştie? - ca să emigreze poetul la bulgari, aşa cum i se citise în palmă la o preacinstită adunare electorală.

Sigur că toată povestea de joi s-ar fi putut termina mult mai rău, iar noi am fi bocit acum ca babele în aşteptarea ploii izbăvitoare, dacă nemţii de la Schalke şi italienii de la Lazio n-ar fi zguduit barele porţilor româneşti, ci ar fi înfipt mingea direct în Portul Cetate al Stelei şi al Vasluiului. Am fi contabilizat astfel o victorie fără glorie şi două înfrângeri merituoase, iar subsemnatului i-ar fi fost răpită bucuria de a jongla cu tranzitivitatea care face din Vaslui, pentru o seară, cea mai bună echipă din lume.

Dar dacă n-am învăţat să antrenăm norocul, măcar să ne bucurăm de el când dă buzna peste noi!