Blonda de la Oradea şi bruneta de la mare

Se întâmplă lucruri minunate în Republica Capitalistă Şpăgăria!

Curvăsărie, şpăgi, şantaje, bani întorşi cu lopata - şi toate acestea, într-o reputată societate care ne taie factură lunar.

„Eroul" se numeşte Corneliu Stan, fost director general la Electrica. Acesta s-a asociat în stil mafiot cu afaceristul Tonea Chiriac. Combinaţia a fost letală: dom' director a fost dus de afacerist la curve pe unde i-a poftit inimioara sa de familist convins, dotat cu nevastă şi copii. Amorurile iubăreţului tomnatic, deosebit de activ pentru cei 60 de ani ai săi, sunt puse pe hartă chiar de cei doi tovarăşi de haiducii: „cu blonda de la Oradea, cu bruneta de la mare..." (zice directorul), „amândoi am fost la femei la Madrid" (îl completează afaceristul).

Au existat însă şi acţiuni domestice. Tonea Chiriac susţine că l-a plimbat pe Corneliu Stan cu tot alaiul familial prin ţările calde, unde onoratul clan Stan a avut parte de fotbal, shopping şi turism. Iată, deci, că domnul director nu se gândea doar la curve, ci şi la familia sa.

Şocul vine odată cu suma care a cimentat această înţelegere mafiotă: un milion şi jumătate de euro! Sunt banii pe care Chiriac i-a pretins lui Stan pentru a-i reda liniştea şi confortul familial. Iar Stan a plătit 910.000 de euro, în cinci tranşe cuprinse între 100.000 şi 200.000 de euro fiecare. Bani, nu glumă...

Întrebarea e: cât era şantaj şi cât afaceri oneroase? Logica spune că nimeni nu ar plăti unui şantajist aproape un milion de euro doar pentru a nu-l turna la nevastă că s-a tăvălit cu nişte curvuliţe în deplasările de serviciu. Vorba unui coleg: mai bine îi dădea nevestei un sfert din sumă şi-l ierta femeia, că deh, mai greşeşte omul, nimeni nu e sfânt...

Pesemne că la mijloc e vorba de afaceri grase, în care profitori sunt directorul şi partenerul său de orgii. E clasica reţetă prin care cel care pierde este cetăţeanul. Adică noi, cei care plătim facturi la Electrica. „Graţie" coţcăriilor unui director al societăţii, banii se scurg în direcţii interlope: şpagă, şantaj, proxenetism.

Schema e simplă. Pasul 1: sume uriaşe merg de la afaceristul mafiot (patronul firmei X) spre directorul general de la Electrica, sub diverse forme (bani cash, excursii, orgii sexuale) şi sub diverse pretexte („să-l ungem pe ăla... să mai dăm şi la ministru"...). Pasul 2: patronul firmei X îşi recuperează banii, cu profit frumos, vânzând firmei Y tot felul de prostioare la preţuri incredibil de mari. Pasul 3: firma Y îşi recuperează banii, cu profit la fel de frumos, din contracte preferenţiale cu Electrica, în condiţii scandaloase. La ambele capete ale lanţului trofic se află directorul iubăreţ: cu o mână ia banii de la firma X, cu alta semnează contractele neruşinate cu firma Y.

Cazul a ajuns la DNA pentru că lanţul mafiot s-a rupt pe undeva. Şi atunci afaceristul mafiot şi-a cerut banii înapoi, pesemne că şi cu ceva penalităţi în stil cămătăresc, apelând la arma sa de şantaj: curvăsăriile directorului de la Electrica.

Precizare: Corneliu Stan este şi acum director la Electrica. Mai exact, director Proiecte Surse Regenerabile. O, ce sfântă regenerare ne aşteaptă!... Totul e să ne decidem: blonda de la Oradea sau bruneta de la mare?

În rest, poate că ar trebui să facem o chetă publică, un teledon, ceva, pentru că... Directorul Stan: „Acum trebuie să muncesc să dau banii înapoi". O nimica toată: 910.000 de euro. La salariul său de mare şef, dacă pune toţi banii deoparte, nici nu trebuie să muncească mult: vreo 30 de ani. Dar ceva îmi spune că nu trebuie să-i plângem de milă...

La final, o frază memorabilă a domnului director: „Eu am fost promovat pe competenţă". Păi, se gândea cineva la altceva?! Doamne fereşte...