Băsescu şi-a încordat muşchii de ţânţar în faţa lui Obama

Nu mă număr printre nervozacii de profesie, care-l înjură pe Băsescu şi pentru ce face, şi pentru ce nu face; şi pentru că vorbeşte, şi pentru că tace; şi pentru că are chelie în faţă, şi pentru că are prea mult păr la ceafă.

Dar cred că şeful statului a făcut o imensă greşeală boicotând reuniunea şefilor de stat din Europa Centrală şi de Est, găzduită de Varşovia şi avându-l ca invitat special pe preşedintele Statelor Unite ale Americii, Barack Obama.

„Având în vedere că gazdele reuniunii din acest an au decis invitarea unei entităţi care nu este recunoscută ca stat de către ţara noastră, Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, nu va participa la acest eveniment", a anunţat, sec, un comunicat al Preşedinţiei. „Entitatea" invocată este Kosovo, un teritoriu cu populaţie majoritar albaneză, care în 2008 şi-a declarat independenţa faţă de Serbia, ca un ecou al destrămării Iugoslaviei. Doi ani mai târziu, Curtea Internaţională de Justiţie a decis că separarea regiunii Kosovo de Serbia este perfect legală. Imediat, 69 de ţări, printre care SUA şi majoritatea statelor din Uniunea Europeană (22 din 27), au recunoscut noul stat de pe harta Balcanilor.

Considerând secesiunea fostei regiuni autonome un precedent periculos, România a refuzat să recunoască independenţa Kosovo, în ciuda presiunilor venite dinspre cancelariile occidentale. Lucrurile au îngheţat o vreme, dar au revenit în prim-plan zilele trecute, odată cu reuniunea de la Varşovia. Reuniune pe care, în afara lui Traian Băsescu, au mai boicotat-o preşedinţii Serbiei şi Slovaciei. Motivul: Polonia l-a invitat la summit şi pe preşedintele Kosovo, la insistenţele diplomaţiei americane.

Preşedinţia României consideră că, jucând tare în problema Kosovo, transmite un mesaj ferm spre Vest. Un mesaj cu bătaie spre Transnistria şi spre ţinutul secuiesc, zone tentate să încerce, într-un viitor incert, aventuri precum cea testată deja de Kosovo.

Este un calcul cât se poate de greşit. Experienţa ne învaţă că soarta unei ţări mici sau a unei regiuni este stabilită de marile puteri ale lumii. Aşa s-a întâmplat şi cu Transilvania, cu Basarabia, Bucovina şi Cadrilaterul în zorii celui de-al Doilea Război Mondial sau la sfârşitul său, aşa se va întâmpla şi în viitor. Inclusiv soarta Kosovo a fost deja stabilită de marile puteri, indiferent dacă suntem noi de acord sau nu. Drept urmare, înţelept ar fi să ne apărăm interesele discutând cu mai marii lumii, nu boicotându-i sau trântindu-le uşa în nas. Sârbii au făcut pe durii în anii '90 şi iată unde au ajuns!

E bine să fim fermi, dar să nu devenim caraghioşi. În fond, cine suntem noi? Un ţânţar care-şi încordează muşchii în faţa unui elefant. Ne pricepem de minune să provocăm gâlcevi la finele cărora strigăm ca nişte adevăraţi patrioţi: luaţi-l de pe mine că-l omor!