Bancherul Gigi şi primarul Iri

Acum, că şi-a anunţat candidatura şi Irinel Columbeanu, putem plânge cu lacrimi nord-coreene ghinionul de a nu-l mai avea printre noi pe marele Caragiale.

 Maestrul s-a născut înainte de vreme şi, prin urmare, a murit înainte de vreme, irosindu-se printre contemporanii săi Dandanache, Trahanache, Farfuridi, Caţavencu, Goe, Zoe, Ziţa, Miţa şi Mamiţa. Nu încape îndoială, a fost o pâine de mâncat şi atunci, dar pe lângă personagiile de azi a fost mizilic!

Domnu' Iri (cum îi spun pupezele cu microfon) sau nenea Iri (cum ar trebui să-i zică micuţa Irinuca) a intrat, aşadar, în bătălia pentru funcţia de primar general al Capitalei. A făcut-o printr-un mesaj video postat pe YouTube, aşa cum îi stă bine unei bătrâne vedete mondene pierdute printre picioarele muuuuult prea lungi ale unei curvete de Moldova. Irinişor - ca să-i spunem aşa - începe cu o minciunică, definindu-se drept „cetăţean al Bucureştiului, fără întrerupere, în ultimii 52 de ani", deşi de ceva vreme pozează în „fante de Izvorani" - localitate din judeţul Ilfov, fost Sectorul Agricol Ilfov.

Dar nu domiciliul e problema, nici măcar doctrina politică a noului catindat (care o fi aceea?), ci însuşi Irinel Columbeanu. Las' că ta-su, Ion Columbeanu, a fost o lipitoare stalinistă-comunistă-ceauşistă-oportunistă prin toate guvernele vreme de jumătate de veac, de la Gheorghiu-Dej la Năstase, dar din toată strădania lui au ieşit o avere şi o caricatură. Un gnom care face pe voinicul, un cintezoi care face pe cocoşul. O definiţie a obscenităţii publice, în numele căreia defilează pe ecranele televizoarelor în toate ipostazele, de la familistul grijuliu la amantul viril. O colecţie de complexe adunate în trupul plăpând al unui singur om.

Irinel Columbeanu este doar o nouă piesă în colecţia de caricaturi politice pe care ne-o propune mult prea lunga noastră tranziţie. Un alt corifeu al micilor ecrane, Gigi Becali - etern şef de partid, başca europarlamentar -, tocmai ne explica de ce se visează el bancher: pentru a face din cursul de schimb ce face, de obicei, cu Teia Sponte la Pipera sau cu Argăseală la Steaua. Pac-pac, să-l modeleze cum vrea el, să scadă azi leul în raport cu dolarul, pentru ca mâine acelaşi leu, renăscut miraculos, să înghită toate valutele planetei. Şi uite-aşa se duce dracu' şi Wall Street, şi tot, pentru că buricul financiar al lumii se mută în stâna de la Pipera.

Politica românească ne-a dăruit multe ciudăţenii din '90 încoace. Vi-i mai amintiţi pe Brătianu-Cartof şi pe Mudava? Pe Nica Leon şi pe contele Zambra? Aţi uitat menajeria lui Vadim (prinţul halatelor albe), prin care au trecut tot felul de cucuvele politice? Nu mai ştiţi când Oana Zăvoranu a îmbrăcat cămaşa morţii la PRM, înainte de a ajunge la vrăjitoare ca să scoată dracii din ea?

Dar de preşedintele Dănuţ ce ziceţi? După o aşa luptă eroică pentru găsirea Elodiei, nu credeţi că i s-ar cuveni un mandat la Cotroceni?

Pentru toţi aceşti patrioţi există, deocamdată, o singură certitudine: un loc la balamuc. Sau la bordel, după preferinţă.

Grigore Cartianu este redactor-şef ''Adevărul''