Antrenor la hectar

Cazul Steaua e tragicomedia perfectă. Bomba a explodat în Ghencea precum obuzele rămase pe mirişte după cel de-al Doilea Război Mondial.

Surpriză totală, pentru că gâlceava Gigi - Piţi nu era aşteptată acum, ci mai la toamnă. Oricum, coabitarea dintre doi trişori - unul de palat şi altul de cazinou - nu putea dura prea mult.

Tupeul lui Piţurcă ne era bine-cunoscut, dar acum a atins cote paranoice. Îl ştiam în stare să trişeze la ruletă şi apoi, când este prins, tot el să facă garagaţă. Îi cunoşteam abilităţile de barbugiu şi talentele de moftangiu, însă de această dată s-a autodepăşit. A recurs la un şantaj ordinar.

După dictatura lui Becali, Piţurcă a încercat să-şi impună propria dictatură. Iar pentru a şi-o impune, a jucat la cacealma. Exact ca la cazinou sau ca la partidele de barbut din tinereţea sa infracţională. De data asta a pierdut.

Să recapitulăm. Piţurcă a preluat Steaua în vară, începând cu o şmecherie: nu se va numi antrenor, ci manager general, pentru a nu fi nevoit să participe la conferinţele de presă. E şi ăsta un fel de a trişa. De altfel, Piţurcă e singurul antrenor din lume care s-a despărţit de o echipă fără să fi dat măcar o declaraţie. Dacă voia să tacă Gigi, trebuia să vorbească el!

Becali i-a acceptat toate hachiţele. Piţurcă a adus la Steaua pe cine a vrut şi a dat afară pe cine a vrut. Doar numele stadionului nu a apucat să-l schimbe.

Piţurcă a început campionatul pe banca Stelei. Asta înseamnă că se înţelesese cu Becali: jucători, bani, condiţii, clauze. Dar, să vezi drăcie, „Satana" s-a răzgândit după două etape: mai vrea niscaiva garanţii pentru tăcerea lui Becali. Oho, şi ce garanţii: cinci milioane de euro, plus zece hectare de pământ la Pipera (iată, aşadar, primul antrenor la hectar). Să tot fie, cu totul, vreo 25 de milioane de euro. Cu aşa cifre nu se poate lăuda nici Mourinho la Real Madrid...

Şi pentru ce toate astea? Piţurcă n-a demonstrat încă nimic. O victorie chinuită la nou-promovata „U" Cluj, o japcă memorabilă cu U Craiova şi un tiki-taka mirosind a kaka-maka.

Totul a culminat cu nebunia de a nu-şi însoţi echipa la Braşov. Ce-i tâmpenia asta? Ce fel de antrenor e acela care, fără să fi demisionat, îşi abandonează jucătorii înaintea unui meci important? Piţurcă are pe conştiinţă cele două puncte pierdute la Braşov.

Becali nu are nicio vină în acest nou iureş de la Steaua. Cel puţin, nu în raport cu Piţurcă. I-a făcut mai multe concesii decât era cazul. I-a dublat contractul după doar două etape de campionat. A făcut eforturi dureroase să-şi ţină gura. Dar don Gigi decontează acum toate neroziile din trecut. Suporterii au dreptate să-l huiduie, dar nu pentru ce i-a făcut lui Piţurcă (pentru că nu i-a făcut nimic!), ci pentru ce le-a făcut lui Hagi, Zenga, Bergodi, Stoichiţă. Sau pentru ce a zis despre Iordănescu, Bőlőni, Belodedici, Tudorel Stoica etc.

Tupeul lui Piţurcă merită un exerciţiu de imaginaţie. Ce-i mai putea cere el lui Becali? Levierul de la Maybach, oile de la Pipera, palatul împodobit cu kitschuri aurite, icoanele aduse de pe Muntele Athos, PNG-ul, postul de europarlamentar şi, la final, nepoţii din organigrama clubului.

Acum, că e din nou liber, Piţurcă poate visa la un contract în fotbalul arab. Să vezi acolo clauze puse şeicilor: dacă deschide unul gura, pac, îi ia cinci hectare de nisip şi o turmă de cămile!