Americanul nostru şi Teo Peter al lor

Totul e să apară câte-un diplomat la locul şi la momentul potrivit, pentru a băga sub roţi câte-un băştinaş.

Bucureşti, 4 decembrie 2004. La intersecţia bulevardului Dacia cu strada Polonă, un bolid trece pe roşu şi spulberă taxiul în care se afla Teo Peter, basistul trupei Compact. Artistul moare pe loc. Şoferul ucigaş este sergentul Christopher Van Goethem, şeful dispozitivului de securitate al Ambasadei SUA la Bucureşti.

Deşi beat criţă, acesta e „ascuns" rapid de angajaţi ai ambasadei şi scos din ţară ca o comoară preţioasă. Românii nu au onoarea să-i recolteze probe biologice la Institutul Medico-Legal, pentru a-i stabili alcoolemia.

Procesul judecat de Tribunalul Militar din Quantico, statul Virginia, la 8.000 de kilometri de Bucureşti, are un verdict previzibil: în lipsa probelor, sergentul patriot, care şi-a pus viaţa în pericol printre boşimanii de români, scapă cu o mustrare: să nu mai faci, că-ţi dăm na-na! Şi, evident, fără nicio zi de puşcărie. O fi murit un om, dar asta s-a întâmplat undeva departe, într-un trib numit România... A, Romania... nice people, beautiful women... Budapest, OK...

Singapore, 15 decembrie 2009. După miezul nopţii, un Audi A6 de culoare neagră izbeşte un grup de trei pietoni. Unul dintre aceştia, Tong Kok Wai (30 de ani), suferă un traumatism cranian şi moare în ziua de Crăciun. Poliţia locală stabileşte rapid că maşina aparţine Ambasadei României din Singapore. Apoi ajunge la posibilul şofer: Silviu Ionescu, însărcinatul cu afaceri al ambasadei şi, practic, omul cu cel mai mare rang din instituţie.

Dar Ionescu al nostru se ţine tare: nu, nene, n-am fost eu la volan; mi-au furat unii maşina şi uite ce nenorocire au făcut cu ea. Distinsul diplomat livrează un scenariu penibil, pe care poliţiştii din Singapore îl demontează în doi timpi şi trei mişcări. Dar între timp, Ionescu e la 9.000 de kilometri depărtare, în România natală. Şi aşteaptă, evident, o dreaptă judecată a tribunalelor româneşti. La fel ca Van Goethem, care a avut parte de dreapta judecată a unui tribunal militar american.

În fond, potenţiale victime sunt peste tot în lume. Totul e să apară câte-un diplomat la locul şi la momentul potrivit, pentru a băga sub roţi câte-un băştinaş. Iar autorul isprăvii să fie repatriat în regim de urgenţă, cu ajutorul ambasadei, şi să ne râdă-n nas în aşteptarea sentinţei: nevinovat.