Trist, dezolat şi pesimist

Nu am înţeles logica şi tactica lui Şumudică, mai ales în privinţa schimbării lui Lazăr şi a lui Frunză.

Rapid nu a jucat nimic. Steaua, aşişderea dar a avut două bări. Una dacă intra, îi era suficient să câştige în Giuleşti. Nu am înţeles logica şi tactica lui Şumudică, mai ales în privinţa schimbării lui Lazăr şi a lui Frunză. Dar, repet, eu nu am priceput ce vrea, neînsemnând că îi dau sfaturi, unde să spunem, nu mă pricep. Rezultatul vorbeşte. Putem să batem cu 10-0 în Cupă, joi, am rămâne cu bucuria de a învinge Steaua. Dar, cele trei puncte s-au dus. Şi pentru noi şi pentru adversar, au rămas doar unu'... ca-n cântecelul cu zece negri mitiei. Eu cred că jucătorii ambelor echipe, apăsaţi de miză, şi de războiul stârnit de cumetri după partida cu Pandurii, au  prestat cum au prestat.Timoraţi.

 În afară de o ocazie a gazdelor şi de cele două bări ale oaspeţilor, singurul lucru notabil al meciului a fost corul imens care a cântat imnul în onoarea autorului textului său, Adrian Păunescu şi bannerul dedicat lui. Mă tot gândesc ce să mai scriu, căci Rapidul coboară calitativ - încă nu îngrijorător, dar oricum neliniştitor - faţă cu unele evoluţii paralizante, cvasi-letale, nu exagerez, de până acum. Excepţie, jocurile cu Dinamo, Timişoara şi mult incriminatul eveniment neestetic cu Pandurii. Cesinia, Spadaccio nu mai sunt ce au fost; Cassio nu a  mai prins careul de unde  poate să marcheze.Sunt, oarecum trist, dezolat, pesimist.