Trei, Doamne…!

Au început emoţiile, mi-e teamă pentru Rapid.

Prea a  pornit-o favorit, chiar pe un teren neutru, dar din cartier, într-un joc „acasă": 3-0! Trei, Doamne! Doi dintre nou-veniţi, Deac şi Surdu, în care eu îmi pun mari speranţe, au marcat gol. Au spart gheaţa din prima. Şi, cu cine? Cu Vasluiul lui Hizo şi al lui Porumboiu!

Herea, păstrând nota tradiţională, a punctat şi el. E bine, e foarte bine. Minunat, e în tradiţia noastră. Tocami de aceea, eu mă tem de etapa a 11-a, când căţeii dintâi turbau, când ne tăiam ca maioneza. Poate că acum e altceva, avem  mai mulţi oameni de gol, avem un antrenor lipici, mobilizator, care nu bagă  presiuni inutile, nu bagă cărbuni în sobe, vara. Da, am o doză de optimism. Plus o friiicăăă... Şi un pesimism care devine din teama că acei - aceiaşi! - rivali cu bube-n cap, nu dorm. Mă tem de manigansiunile proaspătului neo-re-familist Borcea. Casă de piatră, Cristi, să fii fericit! Mă înfioară până la intestine brichetele, valizele, savaniii libidinoşi, fideluţele lu' Jiji. Deşi, poate că  după terapia de şoc aplicată fotbalului mioritic, cu retrogradări şi desfiinţări paralizante, le mai intră şi nemuritorilor de carton, frica în oase. Căci, cu  Dumnezeu, cred ei, se au bine prin danii grase. Farisei. În fine, nu-i spun eu lui Răzvan, are  cine, că trebuie să taie în carne vie, să bată tot, fără milă, fără teamă, fără scrupule. Aud că şi după acest prim meci au fost  mârâieli. Nu mă priveşte, am câştigat net. Bine că s-a  pornit morişca. Nu vă opriţi, copii, până-n ultima etapă! Şi, mai ales, după...Este timp, Steaua evolueză constant...