Supărat!

Supărat, dar nu fiindcă am prins o cupă europeană; nici că echipa a jucat în nota ei mediocră; nici că puteam să luăm campionatul lejer, dacă eram serioşi.

Şi, aici am reproşuri la adresa  lui Şumi, aclamat la finele lui Rapid-Braşov 1-0; gol ex-braşoveanul Sabrin Sburlea. Dar, m-a impresionat la lacrimi dragostea rapidiştilor pentru Ilyieş, aclamat şi la deschidere şi la final. Un jucător de construcţie, de travaliu care trebuia să fie la noi tot timpul. Să-şi încheie cariera în Giuleşti. Poate că manifestarea galerirei de la final a fost o simbolică retragere a lui Robert. Prostul manegement de la noi - tradiţional, păgubos şi răpciugos - ne-a făcut să pierdem, dintr-o revoltătoare ignoranţă şi prostie, un mare  jucător. Păcat, mare păcat, dar Robert merita aclamat!

A fost  o  zi frumoasă: cântec, relaxare. E confortabil să joci ultima etapă fără griji, necazuri, nevoi. Uite la Craiova! Dar eu, cârcotaşul, tot am ceva de mârâit. Da!, îl omagiezi pe Robert, pentru dragostea  şi devotamentul lui trecute! Superb, impresionanat. Da!, îi mulţumeşti lui Şumudică pentru ce a făcut, cât a făcut, la Rapid. Da!, îl aclami la coadă pe Božovici pentru fidelitate şi putere de luptă. Excelent. Dar să uiţi tu să fii alături de Dinu Gheorghe, preşedintele tău, om care şi-a pierdut mai ieri soţia, mi se pare impardonabil? Uiţi tu, că de când a venit Marian Rada ai cumulat puncte aproape de maximul posibil. Dar, pe el nu-l aclami. Bun, Marian are un contract scurt cu Copos, poate că a şi expirat, dar cu atât mai mare e meritul lui că, scurt şi fără bisturiu, a dus echipa în Europa. Că a finalizat ceea ce poate - zic poate, nu zic nu! -  Şumi nu mai putea face. De aia sunt trist. Ingratitudine, numele tău e Rapid!