Pancu: Il Maestro

De câte ori jucăm cu Pandurii iese cu cântec de fluier. Să fim serioşi: Duarte a ridicat piciorul prea sus din elan -  nu cum zice un anonim chior de la Gazetă! -  iar adversarul l-a lovit la tibie cu intenţie.

De unde „teatrul" lui Duarte! A dat cu piciorul în el? Roşu! Nu fiţi pricinoşi. Flatuloşi. Da!, „talpa" ulterioară a lui Duarte era de roşu. Mult doritul şoc coposian la echipă nu s-a  produs. Tot mămăligi, cadavre, mucilagine, mercenarii portugalofoni din Giuleşti. Duarte a cerşit  un roşu, dar n-a avut noroc, i-o fi dor de patrie; Ezequias nul, Cesinha prezent doar cu o fază braziliană, umbra celui ce fù... Accept că Rada l-a păstrat pe Božovici, pentru meciul cu Steaua. La fel şi pe Bornescu... Căci, bietul Coman a jucat în deplasare dublu timorat. Şi de ai lui fluierat. Părem a fi o grupare de sinucigaşi ingraţi dacă ne batjocorim jucătorii şi-n depasare! Mă mir cum a scăpat Lazăr!

Cum e posibil să ai superioritate o oră şi abia să câştigi, vai mama matale!, dintr-o lovitură liberă!? Transformată providenţial de Pancu, Il Maestro. Ce jucători sunt  ăştia, plătiţi cu bani buni, ca, nesimţiţii, să se onanizeze cu balonul? Veţi zice că s-a jucat cu gândul la Steaua. Aiurea, pe brazilo-portughezi îi doare-n Coimbra şi Machucambos. Şi, dacă baţi pe Steaua, o căzătură mai mare decât tine, ce mare bucurie? Da, corect, mai punem trei puncte la traistă. Dar, tot fraieri rămânem; tot Smurd care dă prim-ajutor mortăciunilor Craiova, Brăneşti, Sportul. Mămăligi! Turtici de mălai: Totillas. Bine că Rada a debutat de trei puncte. Înmulţeşte-le, Mariane. Şi Tu, Doamne!