Mambo number one!

Bucurie mare! După ce Becali şi sluga sa Meme s-au purtat ca nişte ciobani  oprind  ilegal accesul rapidiştilor  în stadion, ca într-o păşune de-a  lor, echipa asta de "ciurucuri", „mercenari", cum o numeam eu pe Rapid - o iert, dar nu renunţ - a bătut cu 1-0! În Ghencea.

Lângă celebrul locaş de odihnă veşnică. Pe Steaua. Alte ciurucuri. Şi mai mari: ciurucodonţi. Da, dar noi avem o perlă, un talent  în care Şumi - să trăiască! - a avut încredere şi l-a luat, la 33 de ani, să joace în Giuleşti. Iar Rada a avut curajul să îl ţină aproape tot meciul în teren. Pancu. Şi la rostire, se începe a se intona imnul panconian: Hey, Mambo, Mambo italiano! Asta cânta  parte din „Legione Granata" adunată la local, după ce i-a fost blocat accesul în staulul de oi cu stea în frunte. Frumos sună galeria şi în spaţiu închis, privită şi ascultată de giuleşteni: Tibi, Vivi, Giuleştino! Ce festin  miercuri seară pe aria Giuleşti-Crângaşi! Am rămas cu gâtul strâmb, tot imitându-l pe Pancone, cum a dat el cu capul golul din plonjon, făcut pe Tătăruşan plocon. Curat. Din acţiune. Robert Dumitru, de când nu l-a eliminat pe obraznicul Dică la al doilea galben, a scăpat meciul din mână. Dică şi-a luat-o-n cap. Pancu s-a enervat. Roman a fost maltratat. Onofraş a şi marcat, dar Rapid a câştigat. Fără drept de apel. Dacă mai intrau şi alea ale lui Herea? Steaua, fantomă cu o galerie ca de handbal. Ca la meciurile de chiori. Căzătură morală. Becali zdrenţe, contestat, înjurat, degringolat; Cârţu, neadaptat la demenţa în care-a intrat. Stoica, tăcut ca orice serv ajuns din favorit, umilit; echipa, 13-14 insuliţe cu tricou la fel. Ceea ce le dorim să rămână aşa. Până la adânci bătrâneţi. Şi-n vecii-vecilor. Amin. Şi, ai milă, Doamne, de Păstorul Tău, Gheorghe!