Mă doare capul
0Nu pentru nerozia arbitrului din Arad - că mai ştiu un escroc şi din Baia Mare, mai mare - ci pentru lipsa de concentrare.
Total neprofesionistă fu gaşca rapidistă. Mă doare capul de ratările unui Grigorie. Mă mai doare capul, fiindcă galeria l-a taxat folosind rarisimul „ieşi afară, javră ordinară!", dedicat duşmanilor. Nu mi s-a părut elegant. Deşi a ratat de necrezut!, pueril, amatoricesc, tâmpesc, idioţesc; zău, Grigorie tată, cât sunt eu de uman nu pot să te iert. Eram pe un drum bun, noi . Gen „Ceata lui Agarici / Ce ucide bolşevici".
Umilisem Steaua mioritică, deja cu 5-1, de s-a relansat bursa de bancuri. Se spunea că la meciul cu Dinamo va intra Hănescu să termine setul, adică să batem cu 6-1! Folclor, neică, atât. Bucuria noastră fuse scurtă de-astă dată. Am rămas ca proştii, cu gura căscată! Las ratările, barele, geniul lui Curcă, dar să ai tu mai mult de o repriză superioritate numerică şi să nu poţi să-i umileşti pe „câini", să-i hinghereşti, să-i bagi în lanţ, e im-po-ten-ţă!; lipsă de concentrare, amatorism mai evident decât acela al arbitrului, - cine l-o mai fi inventat şi p-ăsta, scăpa-şi-ar fluieru-n vidanjă - care m-a complexat cu geniul lui de prostălău.
Da, e frumoasă viaţa băieţi, când eşti condus cu 2-0, pe nişte copilării ale apărării. Şi, vai!, gafele lui Bornescu, care parcă venea direct de la o nuntă; lăutarii îi mai lipseau şi mireasa furată, sedusă şi beată. Apoi, egalezi. Elegant. Şi, în repriza secundă, superior, dormi, stai ca rahatu-n ploaia călduţă şi gălbuie, să vină doica să te spele pe puţă şi să-ţi schimbe pempărşii. Ruşine, băi! Excepţie face axa Lazăr-Săpunaru, sufletişti până la sufocare. Iar Ando, trebuie să rămână mai departe în Giuleşti. Altfel, o luăm din nou razna!.
Se încarcă comentariile...
