E jale!

Când tu, Rapid,  iei mardeală de la Dinamo, sau  de la Steaua, care a bătut schingiuit la Mureş, mai înţeleg; dar să te chinui tu cu Pandurii, să te ajute arbitrul ca apoi să dai trei boabe clujenilor de la „U”, tot acasă, ceva nu e normal!

Cred că fotbalul românesc, Liga, patronatele astea, nu sunt normale. Căci, despre arbitri  Jos  pălăria. Jos, sub  pământ!  Sint singurii  „normali". Priviţi acest exemplar freudian, măcinat de frustrări şi libidouri - tot Tudor -  cu care şi Rapid şi sora mai mică a Stelei din vremuri cacovene, Tg. Mureş, au pierdut cu acelaşi scor : 1-0!  Dă 15 cartonaşe galbene şi 5  eliminări. Omul acesta face orice să iasă-n faţă. Exibiţionism ! Dar nici cu Haţeganu, la Timişoara  - 11 galbene şi un roşu -  nu mă ruşinez. Deşi, atunci când e de roşu, la rupere, n-ai ce zice, dar nici aşa! Orişicât, cu  noul talisMMan de gleznă, Steaua a câştigat jenant. Nu jalnic cum spune colegul Daniel Nanu. Penibil, zic. Ca screamătul  muierii când naşte. Rapidul, mai bate odată, dar are mereu probleme cu banii, brazilienii, Copos, comunicarea. Nu ştiu ce se face cu Vasile Maftei, uitat prin bărăgane, se aşteaptă vânzarea lui Herea? Te iei cu mâinile de cap ce viziuni are patronul dulcifer de la Ana. Mă bucură mult revenirea - sau speranţa ei - lui Roman, care a dat un gol de jucător adevărat. Ceea ce şi este, dar n-a prea arătat-o. Tot aşa cum mă doare, ca şi pe Şumi cred, absenţa  lui Costin Lazăr. Am fost la Sportul - Vaslui, 0-1, m-a deprimat: pauperizare, lipsă de determinare a unui mănunchi de copii plini de talent. Aici e managementul de cârpă-n cur, inspirat de naş George finului; care v-a culmina,  probabil, prin plata jucătorului în  bonuri de masă. Dă-o-n mă-sa, Şimane! Păi, dacă s-a putut să se joace pe raglane! Zici?! Murim încet, neică! E jale!