Despre braşoave

Nu ştiu de ce am o presimţire, bună!, că fetele de azi din naţionala de handbal vor ajunge ceva mai departe ce de obicei...

Culmea, şi nu mai sunt tot fetele alea uriaşe, Huţupan and Co, acele  măreţe  vedete, nume de constelaţii mondiale, ci nişte cvasinecunoscute, dar parcă,  totuşi repet - am un „feelinng“.

Sper să nu mă înşele, căci probă a acestui optimism a fost însuşi meciul parcurs cu o detaşare de mari senioare, mari ducese, contra sârboaicelor alea de neamu aprig, pe care le-am umilit; tot aşa cum au făcut-o băieţii lor la fotbal anul trecut: 0-5. Uite cine-i răzbună pe demipotenţii noştri fotbalişti, iaca nişte puştoaice!

Că, dacă aţi uitat, de 0-5, eu nu!, mie poţi să-mi fluturi sub nas şi fesele lucii ale lui Venus din Mizil în original, tot la fotbal mă gândesc.... Aşa că Rapiduleţul meu rămâne fără Bornescu, care nu mai are loc în echipă, fără să fi greşit vreodată cu ceva. Sunt aici nişte subiectivisme, nişte  braşoave - să nu zic interese meschine, că e urât, nu? - care-mi depăşesc capacitatea de comprehensibilitate  - na, c-o scăpai! - sau mă fac că nu le văd... Nu mai zic că rămân la prejudecăţile mele având ca sorginte o spusă liberală  - „prin noi înşine!" - 

Şi îl sfătuiesc pe economul Copos  să nu se mai alerge după tot felul de cariocaşi rătăciţi prin spaţiul mioritic şi să cate prin turma sa: mioare albe muntene, moldovene iar nu negre ungurene. Sunt clar? Mă dore-n cot că Neicas Nimeniños a fost luat la „vişiniii" ardeleni, luptând pentru culoarea inspirată de sângele ţăranilor ucişi la răscoala din 1907... Noi, vrem Coşbuc!, nu pământ! Acuma râzi, acuma plângi cine dumnezeu să te-nţeleagă.