Criminali şi măcelari

Nu am a-i reproşa leprei din blazonul Haţegan cele cinci cartonaşe galbene date rapidiştilor.

Dar i-aş reproşa cu blesteme: - să i se-nmoaie câteva organe tari, de la nas în jos; şi, da-le-ar Dumnezeu măselelor lui durerile pe care le-au avut oasele lui Deac! -  faptul că i-a dat lui Madeira Măsyii, doar galben. Criminal. Haţeganu. Şi Putamadre ăla... Măcelar. Iar, pe rapidişti, cum ziceam, i-a  gălbejit de tot. E firesc acum după ce Borcea a scăpat de grijile nunţii... Că mie şi prestaţia lui Tudor contra Stelei mi s-a părut armonizată cu Haţegan. Pe două voci. Cu doi lătrăi! Ştim cine latră pentru cine! Înfrângerea Stelei mi-a mai ostoit din supărare. Deh, oameni suntem, duşmani estem! Blestemul lui Săpunaru pe bafta Oierului! Plus bucuria vasluiană; ne batem, nu-n săbii, ci-n arbitri!

Tristă şi fără viitor mi s-a părut prestaţia adunăturii de  jucăreţi numită „Rapid". Ăia de ziceaţi voi că iau campionatul. Cu un Pancu, unic; o picătură de lapte pe câmp maroniu; inutil de excelent, aflat în umilitor contrast cu mai toţi ceilalţi din jur. Impotenţi & nesimţiţi. Alde Surdu aleargă de-a surda fără orizont, orbecăie; Roman - voluntar dar ineficient; Alexa constant pe picioare; Burcă mişcă; Marcos - în zodie de cacao; ca şi Grigore, Grigorie şi alţii „grig"; un Herea care nu iese din egoismu-i păgubos. Măcar el a transformat un penalty, care a ajutat, ulterior, să nu se staţioneze în hazna până peste cap; doar până sub gură. Božo: la henţul inconştient comis, cred că era într-o serioasă stare post-etilică, ca când (!) reflexele se calcă pe picioare. Criminal: galben. Roşu. Eliminare. Penalty. Absenţă la meciul cu Dinamo. La 1-0. Şi se făcu 1-1. Boule! ...mă adresam unui prieten care mă contrazice... Dar să nu fim supăraţi: ne-am păstrat pentru meciurile cu Dinamo, Hapoel, CFR. Meserie, te halesc! Pe ei, pe mama lor!