Ţara pumnului în gură

Mitocănia a devenit o problemă de securitate naţională.

Şmecheria de cartier s-a propagat de la primul om în stat până la ultimul. Parcă întreaga ţară joacă într-o interminabilă telenovelă, puţinii spectatori, răsfiraţi la marginile României, fiind copiii şi bătrânii.

Inspirate, la origine, din scenele cu gangsteri, sex şi violenţă ale serialelor „Caracatiţa" şi „Dallas", relaţiile instituţionale din ţara noastră dau imaginea societăţii, în ansamblul ei.

„Dottorii" sunt daţi în vileag de „naşii" lor, care, în urmă cu ani, îi „consigliau" într-ale politicii, prin birourile primăriilor. Lumea se zgâieşte la spectacolul grotesc al „bombelor" pe care şi le plasează sub şezuturi şefii de clanuri. Aceeaşi lume încearcă să imite atitudinea „naşilor" şi „dottorilor", considerând-o cea mai sigură cale spre „succesuri".

„Tupeu maxim, frate, şi te scoţi!", murmură, plin de adrenalină, un tânăr care bea bere la pet şi sparge seminţe în faţa blocului. Are creastă, pantaloni trei sferturi, târşiţi în tur, gambe subţiri şi păroase şi, în vorbirea curentă, foloseşte „p... mea" în loc de virgulă. Ce înţelege el, de fapt, din ce se întâmplă în ţara în care trăieşte? În primul rând, că dacă înveţi eşti fraier. „Combinaţii, frate!", este deviza generaţiei lui. Demnitarii, în frunte cu preşedintele şi premierul, i-o confirmă. Dacă eşti „băiat deştept" (sintagmă consacrată de însuşi şeful statului), ai tot ce vrei. Inclusiv doctorat.

Şcoala este un moft, chiar o slăbiciune care îţi poate fi fatală, într-o societate în care avem inflaţie de „filosofi" şi o lipsă acută de „ospătari şi tinichigii". Dar să ne înţelegem! Dispreţuită este şcoala făcută „pe bune", educaţia temeinică pornită din familie şi buna-cuviinţă. În schimb, surogatele acestora sunt la mare căutare. Toţi vor să fie doctori, profesori universitari sau top-manageri.

În acelaşi timp, niciunul dintre „aspiranţi" nu pare a se da în lături de la o tablă, un şpriţ, un mic şi o manea. Şi ce dacă mai înjură, la volan, „la nervi", vreo femeie cu copil în braţe, care traversează încet trecerea de pietoni? Nu se pune! „Toţi e nişte gentlemani!" Oameni de nădejde, şi la bine, dar mai ales la greu- vorba primului preşedinte postdecembrist. Ei ne-au făcut tranziţia luminoasă şi tot ei ne călăuzesc prin criză.

„Naşii" au produs „dottorii" şi împreună conduc societatea - din ce în ce mai apatică şi mai destructurată, aşa cum şi-au dorit-o, pentru a o putea controla.

George Rădulescu este publicist comentator