Proştii harnici

E foarte trist - mai ales pentru un jurnalist - subiectul pe care îl voi aborda astăzi, însă trebuie lămurit o dată pentru totdeauna. Lucrurile nu pot fi lăsate în doi peri, din respect pentru cititori.

De la o vreme, a apărut în presă - mai nou, în cea naţională - o specie de indivizi cu calificări profesionale incerte care otrăvesc redacţiile prin îngustimea lor intelectuală şi, de aici încolo, întreg spaţiul public. Eu le spun proştii harnici.

Luaţi la bani mărunţi, proştii harnici nu ar obţine notă de trecere, cu profesorii de altădată, nici măcar la o teză de limba română din gimnaziu. Ei îşi maschează propriile neputinţe şi inabilităţi printr-o hiperactivitate ridicolă. Chipurile, îşi cuantifică activitatea „în cifre" - în rating, în accesări, în audienţă. De fapt, aceste cifre sunt un mare balon de săpun care, la prima atingere, se risipeşte ca şi cum nici n-ar fi fost. Asta pentru că doar o dată poţi păcăli publicul să deschidă capacul haznalei pe care i-ai prezentat-o, cu vicleşug, drept loc de informare.

Dar proştii harnici care se pretează la asemenea găinării de presă nu înţeleg că, mai devreme decât se aşteaptă, vor fi „ejaculaţi" de public (vorba unui personaj politic pe care îl mediatizează cu obstinaţie).

Până la acel moment însă, „harnicii" vorbesc mult şi scriu prost, se agită, intră în stări de „breaking news" vecine cu apoplexia, vociferează, dau verdicte, acuză şi bârfesc. Asta este „reţeta" vieţii lor „corporatiste" pe care încearcă s-o prezinte altora ca fiind „de succes".

Dar toate acestea n-ar fi atât de grave dacă vremelnica lor cuibărire în presă nu ar lăsa în urmă o duhoare ce va persista mulţi ani. „Cifrele" prin care îşi justifică ei „randamentul" de zilieri ai mouse-ului sunt toxice pentru oamenii obişnuiţi. „Sexy-educatoarele", Elodia, Gigi, „nunta lui Borcea", fata de 13 ani violată de unul de 63 de ani, accidentele sângeroase şi scandalurile cu interlopi, toate acestea generează mutanţi sociali. Toate acestea se văd în stradă, mult mai repede decât ne imaginăm.

Interesant este că, în loc să lase privirea în pământ şi să tacă, proştii harnici, care promovează astfel de „subiecte", au devenit vocali. Au prins glas şi iau atitudine publică, mai nou... Îi critică gângav, mediocru, aşa cum pot, pe site-uri, pe cei care atrag atenţia asupra răului social pe care ei îl produc.

Se vede treaba că impostura se coagulează acum, mai mult ca oricând. Impostorii simt că se apropie momentul scadenţei. Lumea dă semne că nu mai digeră „fonfleurile" de presă, pe fondul adâncirii crizei. Credibilitatea câştigată în timp atrage publicitate şi, implicit, bani. În niciun caz pseudoştirile cu sânge şi sex, copiate de la televiziuni şi puse pe site-uri. Prin urmare, nu vor mai veni bani. Nemaivenind bani, supravieţuieşte cine poate. Adică cine se pricepe la ceva. „Performanţa" clamată de vidanjorii publici nu va mai folosi la nimic.

Dacă este ceva bun în toată această alterare a presei româneşti, atunci, cu siguranţă, este foarte probabila curăţire de mediocrităţi, de proştii harnici care au căpătat spaţiu de exprimare.