Nici gargara nu mai e ce-a fost!

Că politica e insalubră a devenit un clişeu. Că e mai cuminte să te ţii departe de ea, aşijderea.

Tinerii de bună-credinţă (cam puţini, ce-i drept!) care, printr-un concurs de împrejurări, au călcat cândva în politica românească, nu prididesc în a-şi şterge „pantofii", dezgustaţi de damful pe care îl simt în jur. Între timp, alţii, mai „pragmatici", se înghesuie în studiourile televiziunilor şi-şi dau cu părerea despre toate, doar-doar se vor vedea în hărmălaia generală. Spun prostii cu ghiotura, sunt falşi, ridicoli şi cu mari carenţe în educaţie. Dar ei sunt preferaţii producătorilor, ei fac rating mare în audienţe din ce în ce mai mici, ei oferă „alternativa".

Ei bine, abia aici apare problema! N-ar fi atât de angoasantă defilarea pe la televiziuni a ipochimenilor vopsiţi politic dacă aceştia nu ne-ar devoala, de fapt, viitorul proxim. Privind invitaţii din - zice-se! - „prime-time" îţi dai seama imediat în ce fel de societate ai avut neşansa de a trăi. Simţi brusc, ca o gheară-n „pept", încotro se vor duce, de pildă, banii ce ţi se reţin lunar din venituri, pentru asigurări şi paraasigurări, pentru impozite şi alte daravere ale statului.

Ei, politicienii cei tineri, vorbitori (ieftini) de vrute şi nevrute, vor ajunge inevitabil peste un timp să gestioneze fondurile publice. Pentru că, de fapt, ei asta şi vor! Nu-i interesează şi nu-i vor interesa niciodată doctrinele, soluţiile economice sau alte „dezmembrăminte" ale politicii. Nici vorbă!

Se vede pe chipurile lor, unele încă pubere, că n-au nicio legătură cu viaţa reală, cu problemele comunităţii pe care aspiră să o „reprezinte" cândva. Sunt simpli vânători de sinecuri şi de oportunităţi pentru învârteli pe banii statului, căutători de prietenii interesate şi de „uşi" lesne de descuiat. Iată cine vine din urmă! Este secretul lui Polichinelle, deşi, pe la partide, mulţi vorbesc despre asta între patru ochi, că „ăştia tineri sunt mai răi decât ăi bătrâni". Se ştie că „ăi bătrâni" măcar mai aveau habar de câte ceva, „furau mai cu perdea", ţineau la aparenţe şi, uneori, mai lăsau şi de la ei. „Acu' totu-i japcă, frate!", se văita, chipurile, un „activist".

Aşa stând lucrurile, ce să ne mai mirăm că mulţi dintre cei care visează să ne conducă îşi împart deja ministerele şi agenţiile guvernamentale!? Ioc oferte electorale! Ioc mesaje cât de cât coerente!

A rămas mai puţin de un an până la alegeri şi, ca niciodată, parcă, nimeni nu se agită nici măcar să ne mintă frumos. Gargara de la televizor din fiecare seară e pentru a se obişnui electoratul cu figurile viitorilor candidaţi, nicidecum pentru a enunţa vreo idee. Şi, la urma urmei, de ce s-ar obosi? Oricum votul se va da din nou pe pungi şi sticle.

George Rădulescu este publicist comentator "Adevărul"