Neştiinţă sau manipulare?

Stai şi te minunezi singur, în faţa televizorului, de ce le poate coace mintea unor „părerologi”.

Nu mi-a venit a crede că o veche teză bolşevică este susţinută cu seninătate de oameni tineri, neinfestaţi (teoretic) de propaganda sta linistă.

Pe scurt, este vorba de ideea slută că Ungaria se comportă faţă de minoritatea maghiară din România aşa cum ne comportăm noi faţă de Republica Moldova. Cu alte cuvinte, n-am avea de ce să ne simţim deranjaţi de implicarea în campania electorală pentru alegerile locale, în sprijinul extremiştilor maghiari din Ardeal, a preşedintelui Parlamentului de la Budapesta, Laszlo Kover. „Relaxaţii" noştri spun că e normal ca ungurii să simtă pentru Transilvania ceea ce simţim noi faţă de Basarabia şi să acţioneze „în consecinţă". Deci să-i lăsăm în pace, că se vor potoli...

Prin urmare, un teritoriu în care românii sunt în continuare majoritari (chiar şi după purificarea etnică atent coordonată de sovietici) este comparat cu un alt teritoriu în care românii au fost dintotdeauna majoritari şi în care, astăzi, câţiva minoritari încremeniţi într-un trecut neonorant agită spiritele în mod inutil.

Aşa cum spuneam, prin anii '50, propaganda bolşevică acţiona pervers, inducând ideea că „nu e bine" să se mai dezbată chestiunea Basarabiei pentru că oricând poate fi pusă pe tapet şi „chestiunea Ardealului". Era o formă de a le arăta „pisica" românilor. Să nu uităm nici faptul că, la acea vreme, trupele ruseşti nu părăsiseră încă ţara...

Acum se spune că paradigma s-a schimbat, că am intrat „într-o nouă eră" a democraţiei, a toleranţei şi a integrării. Numai că una vorbim şi alta „fumăm". O arată şi recentul raport al Freedom House privind democraţiile din Centrul şi Estul Europei. „Putinizarea" Ungariei şi reflexele extremiste ale puterii de la Budapesta sunt asupru criticate de americani şi de europeni, deopotrivă.

Ce vrea, de fapt, Viktor Orban? Să mascheze propria neputinţă în materie economică prin alimentarea naţionalismului obtuz. Ce atitudine adoptă însă „deontologii" noştri? Bat mărunt din buze, cu capul adâncit în nisip, despre neputinţe colective închipuite, despre reflexe „nelalocul lor" în ceea ce priveşte Republica Moldova. Ce a făcut Bucureştiul nepotrivit în raport cu Chişinăul, din 1991 încoace? În primul rând, guvernele de stânga s-au dovedit precaute până la inacţiune în ceea ce priveşte relaţia cu Republica Moldova. În al doilea rând, cine a citit puţină istorie ştie că Basarabia (denumire dată de ruşi pentru a deosebi partea Moldovei pe care au ocupat-o la 1812) a fost teritoriu românesc, iar Transilvania nu a fost niciodată teritoriu al Ungariei propriu-zise, ci al unui Imperiu (habsburgic, austro-ungar) cunoscut şi ca „închisoare a popoarelor".

Dar cine mai este interesat, astăzi, de istorie? Nici măcar aceia care o invocă. La ordinea zilei sunt „dezbaterile" în necunoştinţă de cauză şi afectarea doctă. În acest ritm, nu ne vom mai considera o naţiune, ci o simplă conjunctură istorică.

George Rădulescu este publicist - Comentator "Adevărul"