Evacuarea nesimţirii

„Victorie zdrobitoare a USL la alegerile locale!“, au căzut de acord analiştii, politologii şi sociologii, după scrutinul din 10 iunie. Aşa pare a fi, dacă ne uităm doar pe cifre.

Dar ce se ascunde însă în spatele procentelor, inclusiv a celor de prezenţă la vot? Un val de lehamite şi de scârbă faţă de politică şi de „tehnicile" ei de manipulare învechite. Într-adevăr, au fost aspru sancţionaţi cei care au jurat că vor lupta împotriva corupţiei şi care, după ce au ajuns la putere, au transformat corupţia în politică de partid şi de stat. Dar asta nu înseamnă că „ceilalţi" au primit un cec în alb şi că sunt speranţa întruchipată pentru milioanele de cetăţeni sărăciţi, umiliţi şi furaţi pe faţă. Ei sunt beneficiarii conjuncturali ai evacuării nesimţirii maxime „încurulite" la vârful societăţii. Da, „încurulit" e termenul cel mai bun.

Ceea ce a iritat (şi încă irită) populaţia nu a fost atât tăierea salariilor şi scăderea dramatică a puterii de cumpărare, ci sfidarea fără precedent a omului de bun-simţ, încă supravieţuitor în societatea românească. Adică: „Haideţi la tata, că noi suntem acum la putere! Cine cârâie zboară!" Aşa s-ar traduce în cuvinte atitudinea miniştrilor semianalfabeţi, a primarilor, consilierilor locali, municipali, generali şi de ce „naţie" or mai fi ei, meşteri la „învârteli cu statul", posesori de „jeep-uri", haine „dă firmă" şi mătreaţă pe umeri. Asta a răzbătut din saloanele puterii de câţiva ani încoace, făcând uitată „era Năstase", considerată de mulţi aproape insuportabilă.

Dar „ceilalţi", care pozează acum în mari salvatori ai poporului, credeţi că n-au astfel de specimene? Ho, ho, ho! (vorba lui Moş Crăciun, în care nu mai cred nici blondele demisionare...)

Nu uitaţi că până la alegerile parlamentare mai sunt câteva luni în care „poporul" trebuie ţinut în priză, încurajat să vadă „schimbarea", prin orice mijloace şi neprecupeţind niciun efort. Marii câştigători ai localelor ştiu că trebuie să reziste tentaţiilor. Au văzut pe pielea lor, în decembrie 2009, cum este să te „dedulceşti" o noapte la SPA după care să te relaxezi tot restul vieţii.

Între timp, pe aşa-zisa zonă de dreapta a eşichierului politic se încearcă o regrupare. Timid şi fără suflu. Firesc, sunt dezamăgiri mari, pierderi greu de evaluat deocamdată şi multă neîncredere. Până şi „populiştii de tomberon", născuţi din spuma subculturii de tranziţie şi a destructurării învăţământului, par a fi mai stabili politic decât aşa-zisa „dreaptă".

Ce se va mai întâmpla până în noiembrie, vom vedea... Cert este că la Bucureşti a fost dat un semnal, odată cu alegerile din 10 iunie. Un intelectual şters, dar credibil în linii generale, fără bani şi fără tutelă politică (cel puţin aşa a lăsat impresia), a fost la un pas de a reuşi să intre în „peşterea piraţilor" - adică în Consiliul General al Municipiului. Acolo unde se învârt mulţi bani. N-a reuşit până la urmă, din cauza... „sistemului". Să zicem. Extrapolând, este oare o dovadă că se poate încerca ceva şi la alegerile parlamentare? 

George Rădulescu este publicist-comentator "Adevărul"