Banu’, sabia şi femeia

Pe vremuri (adică până în urmă cu vreo şase ani), un asemenea ghiveci informativ nu putea face nici măcar obiectul unor glume în cercurile jurnaliştilor.

„Copil tăiat cu sabia în lanul de porumb", „Bărbat înjunghiat în trafic", „Poliţist băgat în comă de trei luptători de kickbox" sunt doar câteva dintre subiectele oferite românilor, săptămâna aceasta, de către televiziuni şi ziare. Am mai aflat din presă că nu-ştiu-care din Paşcani a fost surprins de camerele de luat vederi, amplasate în holul unui hotel, în timp ce-şi snopea în bătaie iubita (?!) şi că un alt dezaxat şi-a ucis concubina în faţa fiului ei, în vârstă de cinci ani.

Televiziunile s-au întrecut să prezinte aceste cazuri şi să le dezbată cu nelipsiţii psihologi şi analişti de toate soiurile. S-a strigat cu patos „A înnebunit România!", s-au împărţit acuzaţii şi s-au găsit vinovaţi. Pe scurt, s-a făcut un show de zile mari pe fiecare fapt divers în parte şi pe toate laolaltă. Printre picături (de sânge) s-a mai spus câte ceva despre divorţul dintre Ioana şi Călin Popescu-Tăriceanu, dar şi despre declaraţiile lui Băsescu de la TVR.
Era complet absurd să-ţi imaginezi că vei citi, vreodată, despre aşa ceva pe primele pagini ale ziarelor sau că vei vedea asemenea „ştiri" la principalele telejurnale. Între timp, ce-i drept, mulţi profesionişti ai presei au migrat. Sau au emigrat. Impostura a învins. Cei care mai ieri ştergeau de praf pervazurile redacţiilor şi stăteau cu pixul în gură să le vină inspiraţia s-au cocoţat acum pe scaune ergonomice de şefi. Ei fac „agenda zilei"...

Ipochimenii de care fac vorbire „gândesc", vezi Doamne!, în termeni de rating. Asta deşi audienţele şi tirajele se duc în cap de la o zi la alta. Se alege praful de presă! Şi mai grav, ca o consecinţă directă, se alege praful de societatea în care trăim.

Vrem, nu vrem, astăzi, presa influenţează enorm conduita oamenilor. Poţi genera tragedii, cum, la fel de bine, poţi genera fapte admirabile mediatizând continuu un anumit fel de evenimente. Într-un articol anterior am dat exemplul cu sinuciderile vedetelor care pot determina sinucideri în lanţ în rândurile adolescenţilor sau ale celor labili psihic. Tot aşa, aducerea în studiourile televiziunilor, spre „amuzamentul" publicului, a unor neisprăviţi care au făcut te-miri-ce giumbuşluc meltenesc determină comportamente similare pe stradă. „Mi-a dat de m-a julit!", expresia „consacrată" de Sorin Perversu', devenit şi el „vedetă" peste noapte, este un exemplu ilustrativ pentru nivelul la care am ajuns.

Doar un iresponsabil poate crede că agresivitatea va fi mereu un „teren fertil" pentru mass-media. Aceasta rodeşte repede, într-adevăr, dar îi otrăveşte pe înşişi cultivatorii ei.

Chiar zâmbeam amar, zilele trecute, identificând, în avalanşa detaliilor despre diverse atrocităţi, o ştire despre o echipă de televiziune atacată şi fugărită de către „potenţiale vedete". Şi acesta e doar începutul.