Supraoameni ţâfnoşi

Cică, în România, intelectualii sunt marii, singurii vinovaţi. Deşi voturile sunt egale, indiferent din ce cap au ieşit.

Adevenit deja un obicei, de când prietenii mei au aflat că-i „dau" în „Adevărul", să ne strângem şi să dăm drumul la vorbe. Dintre toţi, doctorul e cel care refuză să se înţelepţească, neavând timp de pierdut: serviciu, gărzi, lucrări de specialitate, cursuri la facultate. „Băieţi, viaţa-i ca un spital. Dacă nu te faci bine, ori mori, ori eşti bolnav tot timpul şi crezi că aşa-i normalitatea." A făcut o pauză. „Deunăzi mi-au adus poliţiştii un şofer la consult, să văd, are buba la cap? E daltonist? Ceva era suspect la el şi nu-şi dădeau seama. L-am ghicit din prima. Rămaşi singuri în cabinet, omul a scos celebrul pliculeţ - vă jur că era unul rotofei - şi, haţ, să mi-l îndese în buzunar. «Ce vrei, omule?» Era analfabet, îşi cumpărase permisul acum vreo zece ani. Fusese neatent în locul nepotrivit şi s-a prefăcut confuz, ca să nu semneze nimic. Dacă o să mă-ntrebaţi la ce e bună alfabetizarea la volan, n-o să ştiu să vă răspund. În circulaţie, ai parte numai de semne şi culori. Trebuie să deprinzi limbajul semnelor, atât. Numai că examenul de şoferie presupune nu numai probe practice, ci, în prima fază, descifrarea unor întrebări care se bazează pe alfabet. Un daltonist e mai periculos la volan decât un analfabet. I-am dat omului banii înapoi şi l-am scos afară, zicând poliţiştilor că-i sănătos, dar, poate, ca mai toţi cetăţenii republicii noastre, era cu gândurile-n altă parte.

Vă daţi seama, pentru condusul unei maşini, ţi se cer acte, examene medicale şi cunoştinţe solide... Însă atunci când individul interacţionează cu toată societatea din jur, când decide, poate, viitorul ţării lui prin vot, nimeni nu-i cere altceva decât buletinul. Mie, unuia, mi se pare inacceptabil. Refuzăm votul unui adolescent genial, pentru că nu a ajuns la maturitatea necesară luării unei decizii. Dar nu restrângem acelaşi drept cetăţeanului care nu ştie nimic despre societatea din jurul lui şi care nici nu bănuieşte că 2+2=4. Ne doare-n pixul electoral de cel care nu contribuie cu nimic la binele aceleiaşi societăţi. Există, după unele păreri, circa trei milioane de oameni care ­n-au plătit niciodată vreun impozit. Dacă i-ar prinde fiscul, i-ar arde. Însă la votare pot să meargă - şi merg. Votul trebuie să fie numai pentru cei care contribuie, într-un fel sau altul, intelectual sau material, la mersul societăţii. Da, vreau vot cenzitar, bazat pe şcoală şi taxe."

Pe când încă rumegam la vorbele lui, amicul filosof i-a preluat ideea: „Şi am putea împărţi, astfel, societatea în oameni de-a-ntâia şi oameni de-a doua. Şi indivizi inutili. Pe care să-i euthanasiem, că tot nu aduc niciun folos. Iar tu să-i tratezi, atunci când vin, numai pe oameni, dar niciodată înaintea supraoamenilor! Ai avea ceva mai mult timp liber, nu?" Doctorul s-a uitat la el şi şi-a înghiţit vorbele: „Ai dreptate. La asta nu ­m-am gândit."

P.S.: Dna Alina Mungiu-Pippidi mă pomeneşte ­într-un articol din „România liberă" ca intelectual de frunte al PNL. Trebuie s-o dezamăgesc. Nu am fost, nu sunt şi sper să nu fiu niciodată membru de partid, chiar dacă-s de orientare liberală. Cât despre contextul în care face nominalizarea, cred că niciodată PNL (Crin Antonescu, în principal) n-a făcut o mişcare mai proastă decât încuscrindu-se cu PC. Cu excepţia participării la guvernarea din 1991! Dar aia e altă purcea, cu bumbăreaţa-n altă uşă!