Oameni sau şoareci

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Mi-ar plăcea să fiu o muscă (electronică) strecurată la palat. Ce n-aş da să ştiu cum ne privesc, de fapt, guvernanţii!

De m-aş fi născut în Occident, aş fi fost, probabil, de stânga. Inegalitate socială, drepturile fundamentale ale omului mi-ar fi stat permanent în cap şi nu m-ar fi lăsat să dorm. Având (aproape sigur) un venit stabil şi confortabil, mi-aş fi permis să clevetesc împotriva dreptei „exploatatoare". Poate că, nefiind prea fanatic, aş fi mârâit în faţa ipocriziei comunitare care favorizează declasarea şi supraimpune eficienţa. Dar aş fi dormit liniştit ştiind că, măcar până la 18 ani, copiii nu muncesc, săptămâna de lucru are un număr rezonabil de ore, şomerii îşi primesc dreptul cuvenit, iar inşii nedreptăţiţi de soartă au, totuşi, o şansă minimă la demnitate. Din păcate, m-am născut într-o ţară în care „egalitatea de şanse" comunistă a dus populaţia la cel mai de jos prag al sărăciei şi corupţiei. De aceea, orice ar crede alţii despre mine, eu mă consider de dreapta. Şi cu asta, basta!!

Problema e că, atunci când intervin probleme morale, dreapta sau stânga nu mai funcţionează. Mai mult, dacă judecăm o problemă de principiu în termeni ideologici, avem toate şansele s-o dăm în bară. De aceea, deşi cred că, în principiu, noua Lege a muncii are un miez bun, sunt mai mult decât convins că rezultatul ei practic va fi un dezmăţ al capitalismului sălbatic românesc şi o adâncire a inegalităţilor sociale nejustificate. De asemenea, ştiu că avem prea mulţi funcţionari. Ineficienţi. Reducerea drastică a corpului birocratic ar fi o dovadă de sănătate socială şi economică. Dar egalitarismul care a urmat, nivelarea competenţei la nivelul prostiei sau a dezinteresului, măsurile absurde şi umilitoare, jignirea fără sens a unor categorii profesionale m-au indignat. Sunt convins că, din multele spitale cu probleme, multe urmau să dispară sau să se transforme... Dar totul trebuia făcut într-o zi? Am privit perplex un iureş dement, lipsit de cea mai elementară omenie şi conştiinţă, pacienţi răsturnaţi cu lopata, copiii scoşi ca de la incendiu, cu incubatoare cu tot, nefericiţi în fazele terminale, abandonaţi de medici şi de autorităţi. S-au luat cearceafurile de sub muribunzii nimănui. Aici nu trebuie să fii de stânga sau de dreapta să spui că e mai rău decât răul, mai jos decât josnicia. E suficient să ieşi din calcule tâmpe şi din maneaua duşmănoasă care însufleţesc România contemporană.

Heirupismul de ultimă oră din Sănătate e ilustrarea incompetenţei guvernamentale. De atâtea ori văd acţiuni şi declaraţii în dispreţul cetăţeanului, constat ignorarea celor mai elementare principii de bună-cuviinţă, încât mă întreb, pe drept cuvânt, dacă noi suntem oameni sau şoareci. Şoarecii unui experiment condus de un om de ştiinţă năuc, care nu ştie nici ce face, nici unde ajunge. Alături de el e o gaşcă de nebuni sadici care chiuie, îi dau peste mâini şi mai pun ochiul pe câte un lot de şoricei. „Uite-i pe ăia albi! Să-i fierbem în acid sulfuric! Sau, nu, cei cu mustăţi atârnătoare, ce-ar fi să-i îngheţăm de vii? Nu, vă propun să-i strivim cu tocătorul pe ăia piperniciţi. Oricum, par bolnavi." Iar omul „de ştiinţă" se supune, schimbându-şi scopul din jumătate în jumătate de oră. Rezultatul e, ce-i drept, un experiment remarcabil, dar care, culmea!, nu spune nimic nici despre foloasele aduse, nici despre natura şoarecilor. Dacă n-am fi subiectul lui, am putea izbucni în râs. Ce comedie absurdă! 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite