Nu apăsaţi butonul roşu!

Beţia puterii e diferită de cea obişnuită. Nu-l duce pe beţiv într-un cotlon, la culcare, ci îl varsă la groapa istoriei.

Am mai scris despre cazul Marius Oprea. Se va întoarce acolo unde îi e locul, cercetarea de teren, dezgroparea victimelor şi destăinuirea vinovaţilor. Ipocriţii care se agită în numele revoluţiunii, al reacţiunii, în numele sfintelor moaşte şi principii, zic că e restauraţie. Dacă e, apăi e normal, căci revoluţia franceză s-a întrecut în tăieri de capete şi masacre. Nu îmi convine că dl Tismăneanu, cu prietenia căruia m-am mândrit, a rămas fără coledzi. Nici nu mă bucur că s-a făcut dreptate, pentru că e politică. Ce mă mâhneşte e amestecul nepermis al orgoliilor "intelectuale" în ciorba deciziilor de partid şi de stat. Mă revoltă şi azi minciuna autorităţilor române, escamotând un act abuziv. IICCMER nu s-a înfiinţat, prin contopire, la recomandarea FMI. Nu s-au tăiat cheltuielile. A venit o clientelă lacomă, la fonduri dublate! "Anti-comunismul" a fost un parc al plăcerilor cu protocol zero. Institutul a fost populat cu politruci gata să se recalifice la locul de muncă, cu maşină cu şofer la scară şi puf de cinci stele. Dar, cum spuneam, nu jubilez. Rocada politică a fost instituţionalizată în 2010, iar următorii guvernanţi îi vor zbura pe actualii funcţionari ca pe nişte măsele stricate. Deci nu-s mulţumit în mulţumirea mea.

În schimb, băieţii de la butoane au început să uite. Sau îşi aduc aminte numai ce le convine. Recentul circ cu Adrian Năstase, că o fi slugărnicie, c-o fi protecţie, tot ciorba reîncălzită a ilegalităţii de sus în jos e. Dl Năstase se poate da de ceasul morţii, o poate chema pe Laura Codruţa Kövesi în ajutor (căci s-a exprimat cu vorbele lui), tot trofeu incalificabil al "calităţii" va rămâne în ochii publicului. Ceea ce se câştigă în fundătura legalităţii se pierde automat în conştiinţa publică.

În sfârşit, circul inconştient al puterii îşi continuă turneul şi tupeul. Avem o nouă lege a alegerilor legislative. Una strâmbă. Dictatorială. Nu-i bai, e iniţiativa scumpă a adversarilor politici, aflaţi acum la mare strâmtoare. Dar nu-i poţi da cu sâc duşmanului tăindu-ţi craca de sub picioare. Propagandiştii spun că uninominalul dintr-un singur tur asigură majorităţi liniştitoare la guvernare. Exact ceea ce mă face să mă tem de consecinţe. Nu mă interesează confortul parlamentar. Nu altfel a arătat FSN în 1990, nu altfel, PSD, în 2001. Majorităţile parlamentare româneşti au ca unică grijă şi unic scop perpetuarea la putere, împărţirea resurselor (instituţionale sau subpământene). Cine să le oprească? Cu 70% poţi schimba Constituţia, poţi altera legi fundamentale, poţi totul, aşa cum şi-a dorit preşedintele. Ungaria vecină şi "prietenă" e exemplul extrem.

Ce-i de făcut? Înghiţim găluşca? Ne mulţumim să fugim sau ne aliem, rânjind unsuros, cu cel mai puternic? Nu-i imposibil. Eu v-aş propune să-l jucăm pe adversar în cartea lui. Hai să ne punem capetele la contribuţie şi să găsim, în toate circumscripţiile, manelişti, vindecători, câştigători la loto, mentalişti, circari etc., persoane dezechilibrate şi proeminente - şi să-i votăm într-o veselie. Ar putea ieşi câştigători, spulberând partidele lacome. Vă invit să admiraţi cu ochii minţii, prima zi din Parlamentul de la iarnă: o adunătură de ciudaţi, alergând bezmetic şi vociferând pe scările Palatului. Ce haos cinematografic! Ce balamuc grandios! Ce dezastru naţional! Hai, că merită. Încă nu le-am trăit pe toate! 

Florin Iaru este poet şi publicist. Printre volumele publicate se numără „Cântece de trecut strada" (1981).