Musca fără cap

Prostia nu doare. Dar de ce ar trebui să o mai angajăm pe post de pompier, doar pentru că şi-a dat foc la valiză?

Din vremea în care copiii se mai jucau împreună în curte sau în spatele blocului şi băteau mingea, rupeau trotineta sau rostogoleau cercul, se pomeneşte o distracţie cam ciudată. Bărzăunele cu paiu-n...  sau musca fără cap. Despre bondar nu vă mai povestesc. Dar jocul cu cealaltă insectă merită o menţiune specială.

Dracii de copii prindeau un muscan grăsan, îi petreceau o aţişoară în jurul trunchiului, apoi îi rupeau căpăţâna. Spre uimirea prichindeilor, gâzobenia zbura bine-merci în toate direcţiile. Corpul părea a nu se sinchisi de absenţa organului călăuzitor. Doar zborul era aiurea. Noroc cu aţişoara care recupera insecta de fiecare dată când, biata, eşua prin cotloane.

Nu mi-aş fi reamintit sadismul copilăresc, dacă recentele aventuri ale executivului, prin mişcările, vorbele, deciziile, indeciziile, revelaţiile şi absurdităţile sale nu mi-ar fi deschis ochii. Avem de a face cu acelaşi animal decapitat - mai exact, un guvern - a cărui tărtăcuţă pare să fi fost smulsă demult, dar care, legat cu un odgon neiertător de Palatul Cotroceni, se agită bezmetic. Iată faptele. Au trecut mai bine de două zile de când dl preşedinte a zis cum ieşim din criză şi cu ce preţ. Asta a fost pohta ce-a pohtit şi pe care, morţi, copţi, va trebui s-o suportăm. Ce-o fi fost cu adevărat nu ştie nimeni. Consilierii i-au scris discursul către naţiune, iar domnia sa l-a citit, convins că ţara, iubindu-l cum numai ea ştie să-l iubească, va înţelege.

Asta am priceput. Dar n-am înţeles cine conduce, de fapt, România, de ce mai avem guvern, prim-ministru, aparat ministerial, ce treabă au băieţii şi fetele alea care ocupă birourile, freacă telefoanele şi - fireşte - încasează şi dirijează banii? Oastea aceea de strânsură, care s-a înfipt acolo de un an jumate, a cui e? Dar băiatul acela bun, blând, bondoc şi cu suflet mare - oare cu ce s-o ocupa? Mai trăieşte? Mai face legi, precum croitoraşul cel viteaz, şapte dintr-o lovitură? Nimeni nu ştie. Istoria relatează despre un politician francez care, de frica războiului, s-a ascuns sub patul amantei.

Sau despre Stalin, cum că, şapte zile de la atacul german, n-a scos o vorbă şi a refuzat să accepte realitatea. Dar despre Emil Boc şi guvernul său istoria nu va spune nimic. Un asemenea caz de laşitate porcină, suflet de aviară beată, incompetenţă unsuroasă e unic în lume. Sper doar atât, să nu râdă lumea de noi. Prea tare! Pe scurt, măsurile care se iau sunt o consecinţă firească a gripării motorului economic. Ştim asta. Nu se cumpără, nu produci, nu încasezi, nu te taxează. Dar autorii acestui dezastru cer să conducă în continuare.

Aici înţelegerea mi se blochează. În urmă cu un an, pe când deplângeam moartea a mii de firme, alte muşte fără cap au strigat, în frunte cu ministrul de finanţe: să moară! Bucuria că a crăpat capra vecinului a fost mai mare decât orice prudenţă. Prostia nu doare. Şi cu asta sunt de acord. Dar cum va mai scoate dl Boc capul în lume? Cum va modifica legile aruncate în Parlament? Ce măsuri economice vor relansa economia? Şi cine conduce România? FMI? Preşedinţia? Consilierii? Udrea? Tot ce vedem e o monstruoasă muscă fără cap plutind de-a berbeleacul prin palat. Sigur, se vede limpede şi aţişoara ţinută strâns într-un pumn de fier... Dar repet cu încăpăţânare: „Alo! Guvernu'! Poate voi aveţi treabă şi noi vă reţinem!"