Moartea unui premier

Spre deosebire de cârcotaşul obişnuit, nu îmi pare bine când guvernanţii o dau în bară, fie ei adversari sau tolomaci.

Deşi cronicarului îi vin mănuşă situaţiile tulburi, afacerile veroase şi prostiile crase din care-şi extrage articolele, o proastă guvernare aduce, fără excepţie, scăderea nivelului de trai. Să nu-şi imagineze nimeni că, în vremuri grele, cel care se află în opoziţie o duce ca în sânul lui Avram. Dimpotrivă, situaţia tragică a presei româneşti arată cum atitudinea duşmănoasă şi jignitoare a puterii a pus mass-media nealiniată cu botul pe labe. Cătălin Tolontan a descris în cifre seci modul în care statul practică o finanţare partinică, hotărând cine va trăi şi cine nu. Presa decade nu pentru că „nu e credibilă", ci pentru că devine, pe zi ce trece, tot mai necredibilă, îşi pierde profesioniştii şi se refugiază exclusiv între sânii Cruzi şi Sensuali ai Mamei natură. Ce urmează e decăderea informaţiei originale, umflarea agenţiile de ştiri de-a gata şi migrarea publicului pe net, unde, iarăşi, numai cineva sărac cu duhul îşi poate închipui că o să găsească uşor informaţia corectă.

Dar nu despre situaţia presei vreau să vorbesc, oricât de amară ar fi ea. Ci, exact ca data trecută, despre buna guvernare. Încă de la numirea în funcţie, dl Mihai Răzvan Ungureanu, cu ceafa lui rasă şi cu figura de tocilar, avea de depăşit câteva handicapuri. Nu a alcătuit el guvernul, ci i-a fost dat la pachet. Nu a scris programul de guvernare, i s-a înmânat de la Cotroceni (unde dimineaţa piuie ce cloceşte seara mintea consilierilor). Cel mai grav, depinde de toanele unui singur partid. Eram curios cum va jongla cu toate astea, animat fiind, se ştie, de o ambiţie cum nu s-a mai văzut pe malurile Dâmboviţei. Eram curios şi ce strategie va adopta, cum va vorbi, care îi vor fi primele acţiuni... A început cu stângul, pentru că e un şoarece de bibliotecă şi nu-i plac galoşii şantierişti. I-a fost dat un şah fulgerător în vămi. Iar când şi-a înfipt creionul după ureche, s-a trezit cu o gaură de 3,5 miliarde de euro. O protejată a jalnicului domn Lăzăroiu, Carmen Ionel, fostă director general AM POSDRU, a înlesnit cea mai mare neglijenţă financiară de pe piaţa românească. Să se ia de mânuţă cu Ministerul Mediului, care a pierdut anul trecut alte 1,5 miliarde! Scriind cifrele, am un frison şi revelaţia că, pentru unii, banii cresc în copac. Însă, în caz de eşec, premierul nu se va putea ascunde după Carmen Ionel. Nu uitaţi numele acestei cucoane falimentare!

În fine, prim-ministrul s-a lămurit în ce barcă pluteşte şi cine e la rame. Paradoxal, tocmai componenţa portocalie a Guvernului e marele lui avantaj. Miniştrii sunt copii ai baronilor, ai banilor de-a gata, sunt generaţia de mâine. Dar nu sunt greii PDL, care i-ar fi dat peste degete şi peste ochelari. Până să se lămurească puştimea unde-s cabinetele şi care e ora de sculare, dl Ungureanu poate să-i încalece. El nu vine la serviciu de la Bamboo. Cu prudenţa-i proverbială, a început deja să tragă sforile şi să răsfoiască dosarele. O reducere a CAS-ului la angajaţi şi angajatori e pe drum. Dimpreună cu o săgeţică nevinovată spre bazinele Elenei Udrea. Marele domn Blejnar a început, brusc, să transpire. Măi, să fie! Dl Ungureanu pare să meşterească de zor. Poate nu la viitorul nostru, dar al Domniei Sale, sigur. Că zeii sunt schimbători şi nu se ştie ce fulger se poate isca din senin, de la Cotroceni! Şi trebuie să existe viaţă şi după moartea ca prim- ministru!

Florin Iaru este poet şi publicist. A publicat volume precum „Cântece de trecut strada" (1981),  „Înnebunesc şi-mi pare rău" (1990), „Fraier de Bucureşti" (proză scurtă, 2011).