Învingătorii iau totu’

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

România e cea mai epuizată ţară europeană. Epuizată nervos şi economic. Din fericire, doctorii spun că o să supravieţuim.

Mi-e clar cine a pus piciorul pe capul cetăţeanului. Statul de drept, de stâng sau degeaba. Dacă ne uităm bine, cu răsuflarea astupată de înjurături, minciuni şi violenţă, am ajuns de unde am plecat şi mai mult decât atât. Departe de mine să dau dreptate vreunei tabere, într-atât sună de fals afirmaţiile tuturor "învingătorilor" din acest meci. Departe de mine să le port vreo simpatie, recunoştinţă sau admiraţie. La fel cu toţi cetăţenii care au fost sau n-au fost la vot, privesc cu uimire şi nu-mi vine a crede. Cum spun anticii, munţii s-au scremut şi au născut un şoricel. Iar şoricelul ăsta speriat e firava noastră democraţie". Nu e firavă, ci şmecheră. Şi e democraţie numai când ne convine.

S-o luăm pe rând. Doar o grabă nebună sau un orgoliu orb (observaţi ce risipă de epitete fac la adresa realităţii româneşti) puteau organiza un referendum de demitere în cavalcadă, fără un studiu de fezabilitate. Numai un naiv îşi putea imagina că, schimbând regulile jocului în timp ce traversezi puntea, poţi să ajungi la capătul ei. Numai un nebun poate sparge toate ferestrele când aruncă, primul, cu un bolovan, în geamurile vecinului. Şi numai un mincinos poate crede că România îi aparţine în exclusivitate, iar cei care nu sunt de partea sa trebuie să piară. USL a jucat şi a pierdut, conform algoritmului pe care s-a angajat să-l respecte. PDL a înregistrat un scor umilitor, descalificant, de 12 la 88. Cine nu votează nu există, indiferent ce spune post factum. Nu contează cine-şi apropriază masa acestor absenţi. Victoria, în acest caz, e de o morală dezgustătoare.

De aici, decolăm în plin ridicol. Ion Iliescu s-a trezit cu punga de gheaţă pe cap şi cu tulburelul în sinapse şi ne sfătuieşte să nu ţinem cont de cvorum. Adică să nu ţinem cont de lege, ceea ce e mult grav decât îşi poate imagina cineva. Dl Băsescu se împăunează cu zece milioane de absenţi şi mulţumeşte poporului că nu a luat parte la o lovitură de stat. A ajuns la concluzia gogonată că absenteismul e forma supremă a democraţiei. Doi şefi de stat care spun asemenea prostii uriaşe nu pot fi concuraţi decât de trupele de sicofanţi şi de lingăi care şterg cu limba realitatea înconjurătoare şi îndeamnă la pace şi bună înţelegere prin nimicirea adversarului.

Să ceri cvorum şi să nu participi la vot este ipocrizie ridicată la rang de neruşinare. Să ceri demisia cuiva care nu ţi-a făcut pe plac este abuzul absolut. Unde mai pui că cvorumul nu are o bază de discuţie. Ce fel de lege e aceea care împarte la doi o listă cu milioane de necunoscute şi necunoscuţi? Cum poţi decide rezultatul corect, bazându-te pe o necunoscută? Habar n-avem câţi români mai trăiesc azi pe cuprinsul scumpei noastre patrii, da-i numărăm la alegeri. Păi de ce nu ne folosim de recensămintele lui Ceauşescu?

Dar şi mai grav, mi se pare, e faptul că fiecare războinic şi-a violat electoratul cum s-a priceput mai rău. Unii şi-au adus alegătorii cu arcanul la vot, alţii s-au pus ca barieră de netrecut în faţa circumscripţiilor electorale. Nu mai vorbesc de liste şi buletine confiscate. E intolerabil. Statul de drept românesc s-a scufundat. L-au ciuruit. Clasa politică a câştigat numai un răgaz mic, într-un război care nu ne priveşte. Şi e hotărâtă să ducă lupta la capăt, chit că nu vor mai exista supravieţuitori. Ne-am întors de unde am plecat şi fluierăm a pagubă. Atât.

Florin Iaru este poet şi publicist. Printre volumele publicate se numără „Cântece de trecut strada" (1981).

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite