Îngerul salvaterminator

Cea mai importantă acţiune a Guvernului român e aflatul în treabă. Aici, producţia la hectar a bătut toate recordurile.

Mai ţineţi minte finala de la Sevilla, din 1987? Nu Duckadam, ci noi, românii, am apărat cele patru penalty-uri, noi, poporul, am ridicat spre cer Cupa Campionilor Europeni! De fapt, n-aveam nicio treabă. Nu i-am ajutat, sprijinit, îndrumat nici pe Nadia Comăneci, nici pe Patzaichin, pe nimeni... Nici măcar în tribune n-am fost, că nu era voie (dar asta e altă poveste). Faptul nu ne-a împiedicat să ne batem în piept cu cărămida! Dar nu despre sport şi patriotism vreau să vă vorbesc, ci despre... ieşirea din recesiune. Iau de bune toate rezultatele furnizate de Institutul de statistică. Mai cred - pe bune, nu mă prefac - că exportăm mai mult. Cred tot ce mi se spune. Trăim - nu-i aşa? - într-o lume în care prezumţia de nevinovăţie stă la baza statului. Dar nu înţeleg ce are guvernul cu exporturile? Cu economia. Care e contribuţia lui? Ce exportă administraţia centrală? Ce produce dl Boc?

Pe scurt, exact ca pe vremuri, băieţii deştepţi şi mai puţin deştepţi din Piaţa Victoriei se împăunează cu efortul altora. După ce au plimbat hârtii, frunze, lumini sfinte, secretare şi licitaţii deochiate prin toate cotloanele, iată-i lăudându-se. Mă frec la ochi şi nu-mi vine să cred. În doi ani şi jumătate, dl prim ministru nu a inventat o ordonanţă de urgenţă, un chichirez legislativ, o măslină prin care particularii, privaţii, industriaşii, agricultorii, oamenii mărunţi despre care nu scoate nimeni nicio vorbă să fie încurajaţi să producă. Să vândă. Să iasă din... criză, ca să nu-i spunem altfel. Păi, dacă salvatorii României au realizat o astfel de performanţă, ar trebui ca meritul să le revină exclusiv. Şi le revine, cu un preţ de ţară bananieră. Dacă România a revenit pe pieţele externe (mai exact, acceptată), asta se întâmplă din două motive pe care primul ministru nu le menţionează nici picat cu ceară. Salariile au scăzut între 25 şi 40%, iar Europa, pe o creştere economică fragilă, reimportă (şi) produse româneşti.

Ce a realizat guvernul? A echilibrat, zice-se, bugetul, cu reduceri salariale şi cu pensionări. Cu noi taxe şi impozite. Nu spun că aparatul bugetar e mic. E mare, în continuare. E mare şi ineficient. Dar serviciile medicale sunt la pământ. Şcoala e un cuibuşor de nebunii şi incompetenţă. Poliţia e coruptă (da, domnule preşedinte, aveţi dreptate!) şi devine, văzând cu ochii, şi mai coruptă. Justiţia a dat înapoi, ca melcul, deşi cochilia e plină. În agricultură avem aceleaşi milioane de hectare nelucrate. Iar turismul, marele turism, e mic şi prăpădit. La disciplina management al României, guvernul e corigent. A înlocuit principiul calitativ al eficienţei cu cel cantitativ, altoit cu nepotism şi condimentat cu politizarea instituţiilor. Iar populaţia (mai ales cea activă) o duce mai rău într-o ţară care, chipurile, o duce mai bine.

Iar când vine vorba de PIB-ul vopsit, ar trebui să iasă un economist la tablă, să explice că principalii exportatori nu sunt români, iar fondurile obţinute se repatriază. Nu la noi. Avuţia naţională nu creşte, scade. Deblocarea fondurilor bancare de siguranţă de către BNR a dus, culmea, la o nouă îndatorare a statului, de cel puţin un miliard de euro. Producătorii nu s-au putut apropia, din nou, de împrumuturi rezonabile. Statul a dat, statul a luat. Iar în fruntea lui se împăunează, jumulit, orb, surd şi incoerent, îngerul salvaterminator.