Guvernul din odaie

Cel care trebuie să rezolve problemele nu e statul, e cetăţeanul. Dar statul a hotărât să ne încurce! De ce? De prost!

O prejudecată perfidă spune că noi, oamenii obişnuiţi, care nu avem acces la structurile puterii, la banii contribuabililor sau la serviciile secrete, nu avem ce căuta la decizie. Tot ce ni se cere e să votăm. Iar cei care se pricep vor pune lucrurile la punct, în locul nostru, spre binele nostru. Din păcate (sau din fericire), lucrurile nu stau chiar aşa: miniştri mai incompetenţi, funcţionari mai corupţi ori figuri mai burleşti ca-n Parlamentul şi guvernele României mi-e greu să cred că s-ar putea găsi-n altă parte. Deşi amici din Ucraina, Moldova sau Burkina Faso sunt gata să-mi demonstreze contrariul. Oamenii politici şi salariaţii guvernamentali nu au nicio competenţă  în plus. Tot ce au e secretomania sub care îşi ascund intenţiile (de cele mai multe ori personale şi oneroase). Nu e nicio ştiinţă ocultă. E bun-plac. Nu e informaţie obscură. E înfrăţire în fărădelege. Nu e iluminare. Sau da, e. Omul ajuns în funcţie se iluminează la gândul că poporul va prospera dacă lui îi va merge bine!

La fel, în discuţiile contradictorii care învăluie Guvernul Boc, apărătorii susţin că „măsurile", „sacrificiile" şi „viziunea" primului ministru şi ale şefului său personal nu-s de nasul vulgului. Nu înţelegem că-i întru propăşirea ţărişoarei. Repetând ceea ce am spus data trecută, că guvernul n-are niciun merit în ieşirea din recesiune, am să îndrăznesc să sugerez şi câteva soluţii. Nu sunt specialist. Nu sunt expert. Nu am pregătire economică. La finanţe sunt bâtă. Dar asta mă împiedică, oare, să trăiesc mai normal decât hotărăsc executivul, legislativul şi juridicul? Un exemplu? Curtea Constituţională! De ce avem un mecanism de analiză legislativă cu un vădit şi condamnabil caracter politic? Nu-i mai bine ca judecătorii de la CC să fie numiţi prin vot dintre judecătorii propuşi de organizaţiile profesionale? Aha, înţeleg că nu e de nasul meu! OK, atunci mă întorc la organizarea teritorială. Sunt de acord  că sunt prea multe judeţe şi prea multă birocraţie. Dar de ce trebuie să descoperim noi America? Împărţirea clasică nu era bună? De ce nu revenim la Muntenia, Oltenia, Banat, Crişana, Maramureş, Transilvania, Moldova de Sus, Moldova de Jos, Dobrogea, evitând interpretările şi fanatismele? Bănuiesc că de vină e tot nepriceperea mea - administrativă.

Dacă tot ne-am întors privirile către sol, de ce nu l-am pune la lucru? România poate hrăni 80 de milioane de persoane şi importă 70% din necesarul alimentar, iar 2,5 milioane de hectare odihnesc nelucrate. De ce să nu dezgropăm securea impozitului agricol? Veţi spune că, exact ca în cazul forfetarului, vom prăbuşi agricultura de subzistenţă. Dar ce ne împiedică să acordăm bonusuri pentru terenurile care produc, de valoarea impozitului, dacă nu mai mari? Am făcut cumva Facultatea de agricultură? Nu. Atunci, să trec la loc! Cum nu pot sta locului, constat că programul „Prima Casă", aflat la al patrulea sezon, nu produce niciun loc de muncă. De ce să nu modificăm textul ordonanţei, astfel încât să acceptăm numai locuinţe care urmează să fie construite? La un preţ rezonabil... Păi sunt eu mai cu moţ (sau chiar moţ) decât dl Boc? În sfârşit, ca să pun cireaşa pe tort, am să propun amnistia fiscală. Presimt o clipă de linişte. Iar în această linişte grea, aud deja un cor de huiduieli! Dar guvernul din odaia mea funcţionează normal şi nici că-i pasă!