De ce se piaptănă babele?

Ţara nu arde, dimpotrivă, îngheaţă în colapsul economic. Asta nu le deranjează pe băbuţele care se piaptănă sârguincios.

Ridicolul celor mai multe comentarii pe marginea destinului sau a congresului liberal nu provine nicidecum din incompetenţa sau inadecvarea comentatorilor. Nici din afişarea sau ascunderea simpatiilor. Dacă n-ai păreri politice, dacă n-ai o viziune, cât de cât, asupra viitorului care-ţi mai rămâne de trăit, la ce bun să mai deschizi gura? Întoarce-te la sapă sau la şaibă şi lasă-i pe alţii să te călărească! Dar sentimentul care mă însoţeşte când văd autori respectabili sau lideri impozanţi plângând de mila PNL e cel al unei nesfârşite ipocrizii.

Fanatici ai "băsescianismului", procurori morali ai dreptei, comunişti de omenie, brusc, toţi aceşti domni şi doamne se dau de ceasul morţii că PNL nu intră la guvernare, că nu îmbrăţişează cauza, că s-a lepădat de principii, că a rătăcit calea. Ai impresia că Pristanda, făcut preş îşi ţine discursul perfect în faţa lui Caţavencu. Întrebarea pe care aceşti moralişti în piele de oaie refuză să o pună e dacă actuala guvernare are nevoie de PNL şi, mult mai important, dacă este cu adevărat de dreapta.

Dar s-o luăm cătinel, de la Adam Babadam. Două bube a lăsat în urmă guvernarea Tăriceanu: umflarea nejustificată a numărului de bugetari şi ultima creştere a pensiilor. Oricâte motivaţii s-ar oferi (presiune PSD, marea criză mondială), e de domeniul evidenţei că tragem două pietre de moară la gleznă. Nu mai interesează pe nimeni cum au supralicitat ceilalţi. Nu mai contează impotenţa guvernărilor ulterioare. Avem, cu toţii, dificultăţi majore la trăit.

Ei, şi? Din punctul de vedere al eficienţei, toamna liberală 2008 a fost un mare eşec - cu tot cu campanie electorală. Şi punct. Dar de aici şi până la setea care-i soarbe pe ipocriţi, de la vorbele mari până la gândurile mici, ehei, e drum lung. Dacă e nevoie de clarificări doctrinare - poate nu sunt eu cel chemat să judece. Cred, însă, că ar trebui să gândim de două ori când jurăm pe valorile dreptei. S-ar putea să avem surprize.

Există o „dreaptă" de cumetrie, în care afacerile, biznisul, iniţiativa au o puternică încărcătură de ilegală - şi care nu reprezintă altceva decât translarea intereselor personale dintr-o barcă în alta. E capitalismul de partid şi de stat, care scoate din minţi populaţia. E sistemul - mai puternic decât individul. Pe scurt, şcoala vieţii, împingând inegalitatea biologică a indivizilor în plan administrativ.

"Eşti om numai şi numai dacă eşti om cu mine şi ai mei. Şi atunci sunt şi eu om cu tine." Simptomele descrise mai sus caracterizează o gândire mafiotă. Confuzia liberalismului cu această atitudine e scuza clasică a stângii româneşti. S-a răspândit ca o superstiţie în mase şi e greu de luptat cu ea. În ciuda faptului că perioada cea mai prosperă - pentru toată populaţia - a fost între 2004 şi 2008, numai cuvântul "dreapta" dă fiori. Un liberal e: un capitalist sălbatic, un exploatator, un hoţ, un speculant. Din chinga prejudecăţilor e greu de ieşit. Culmea e că mulţi dintre cei pe care PNL ar trebui să-i reprezinte nici nu au curajul să spună despre ei înşişi că sunt oameni de afaceri. Trebuie să precizez că om de afaceri poate fi şi buticarul din colţ.

Asta e ceea ce trebuie să rezolve liberalii. De aici trebuie început. Cât despre intrarea la guvernare - e un cântec ipocrit de sirenă. Cine să plătească oalele sparte de Boc? Câţiva fraieri au şi ridicat două degete.