Bancuri foarte proaste

Apropierea alegerilor e aidoma unei adieri primăvăratice peste haitele de câini, răsculând instinctele. Şi prostia.

Animalul politic ridică năsucul în vânt, inspiră adânc şi se pune pe lătrat sau pe împerecheat. Zestrea de voturi, promisiuni şi nebunii trebuie sporită. E sălbăticiunea cu ochii umezi şi colţii ascuţiţi, eterna prostie românească, cea mai fudulă din lume. Uneori te şi întrebi, ce poate fi mai dezesperant decât politicianul românesc? Mai există, oare, vreo ţară bătută de soartă, precum a noastră? E o întrebare legitimă, dar mă tem s-o pun cu voce tare, deoarece mă tem că, din multe colţuri ale lumii, ar putea izbucni un cor de proteste: „La noi!"

Afacerea „Cupru Min" a fost un banc prost. Canadienii care, chipurile, ar exploata o bogăţie de minimum 5,5 miliarde, o dau la-ntors. Când mă gândesc că totul s-a blocat la salvarea mediului, nici nu cred ce noroc porcesc am avut! Am fi fost slugile care curăţă la locul de muncă. Guvernul s-a împăunat, prim-ministrul şi-a trecut tranzacţia la butonieră, apoi, sub presiunea opiniei publice, au încercat să dreagă busuiocul. E drept, nimeni în afară de FMI nu poate spune de ce trebuie privatizat acest sector cuminte. Dar, dacă tot am vrut să vindem, eram chiar atât de rupţi în fund încât să ne ia la perpulis oricine? Ca să fie bancul mai tare, canadienii zic acum că da, iar Ministerul de resort, că ba, s-a depăşit data distracţiei. Să le numărăm, coane Fănică! Roman Copper este o firmă înfiinţată pentru achiziţionarea Cupru Min de către Bayfront Capital Partners. Da' cine, în puii mei, e Bayfront Capital Partners? Păi, cică o companie canadiană de investment banking, consultanţă pentru finanţare corporatistă, restructurare financiară şi în domeniul fuziunilor şi achiziţiilor. Ce experienţă fabuloasă! Ce şansă colosală! Nu mă-mpinge, că ameţesc!

Alt banc deosebit de prost e propunerea de Lege a avorturilor. Plictisindu-se-n bănci, partidul de guvernământ a descoperit că rata natalităţii e călărită de cea a mortalităţii. Fireşte, nu puteau lipsi din acest banc îngrijorător un pastor baptist şi două muieri. Tustrei au ajuns la concluzia că asta se întâmplă din cauza avorturilor. Brusc, o armată de moralişti şi băgători de seamă au pus tunurile principiale pe populaţia feminină. Dar de ce e bancul atât de prost? Păi, din mai multe motive! În primul rând, chiar dacă rata avorturilor e cea mai ridicată din Europa, ea este de zece ori mai scăzută decât în anii '90 şi continuă să scadă. Apoi, legea nu se adresează consumatorilor aspirinei săracului, care se-nmulţesc într-o veselie, ci celei mai responsabile clase, aceea care gândeşte şi-şi face planuri înainte de a se reproduce. Natalitatea se încurajează, nu se mână cu biciul. Apoi, e o contradicţie flagrantă între statul minimal, care nu face nimic pentru cetăţenii lui şi această lege care face totul. Dar nimeni nu scoate o vorbă despre calitatea vieţii, singurul stimulent „natural" dacă vine vorba de înmulţire. Când în România ultimilor ani s-a trăit mai bine, natalitatea a depăşit mortalitatea. Punct.

În sfârşit, cel mai prost banc, cel fizic, a avut loc deunăzi, la nivel personal. Cei trei lideri maximi au vrut să ne fure calul. Preşedintele a scris o scrisoare, iar Victor Ponta a rupt-o. Mă întreb şi acum, care dintre ei a fost mai ridicol, mai grosolan, mai inacceptabil? Aş da cu banul, da' uite că vine dl Antonescu şi, cu copita, răstoarnă găleata cu peneleu! Măi, voi aveţi treabă şi noi vă reţinem! ;

Florin Iaru este poet şi publicist. Printre volumele publicate se numără „Cântece de trecut strada" (1981),  „Înnebunesc şi-mi pare rău" (1990), „Poeme alese" (2002), „Fraier de Bucureşti" (proză scurtă, 2011).