Aici au fost banii dvs.

Omul harnic îşi face vara sanie şi iarna car, cine se scoală de dimineaţă departe ajunge, iar leneşul mai mult aleargă.

N-am să uit niciodată cum m-a ironizat fostul ministru al Finanţelor, Pogea, într-o emisiune de televiziune. Înarmat cu statistici, rapoarte şi date, m-a făcut KO în chestiunea impozitului forfetar. Aflu acum că, de fapt, Domnia Sa socotise aiurea, că foiţele şi dosarele purtate cu mândrie sub braţ erau varză, că la baza impozitului a stat o decizie politică pripită şi că, după ce s-a tras linie, în 2010, statul n-a mai văzut leţcaie. Fraierul de filolog fără pregătire economică avusese dreptate în faţa specialistului număru' unu al lu' peşte. Dar mai contează?

M-am expus hazului general. Iată că, uneori, tocmai experţii o iau prin porumb, sau, mai rău, bâjbâie mai rău ca tine prin noianul de posibilităţi. Deseori, deciziile se iau la inspiraţie. Uneori, iese, alteori, nu.

Mi-am amintit cu amărăciune această păţanie, contemplând eşecul guvernării pedeliste. Este clar pentru toată lumea că prosperitatea sau civilitatea unui popor atârnă de sănătatea economiei în care se scaldă. Prim-ministrul României e întotdeauna vinovatul, chit că lucrurile merg rău (dar de ce nu merg bine?) sau bine (dar de ce nu merg mai bine?). Dar cât de vinovat? Chiar dacă cred că reducerea aparatului administrativ e un lucru bun, chiar dacă dezmăţul sindical e temperat sever de noua Lege a muncii, nu încetez să mă mir de nucile înfipte în perete de micuţul premier. Ceea ce nu pricepe Domnia Sa e că lucrurile se leagă în societatea modernă, că, deşi strănuţi la Bucureşti, îţi sufli nasul la Cluj. Degeaba dai legi şi ordonanţe, dacă sărăcia şi sora ei mai pitică şi mai hidoasă, corupţia, dimpreună cu idiotul familiei, delincvenţa, calcă totul în picioare. Degeaba visezi un învăţământ de calitate cu profesori rufoşi şi subcalificaţi. Cum creşti nivelul asistenţei medicale dacă-ţi fug medicii din ţară? Turiştii nu ajung la destinaţie pentru că nu sunt drumuri şi trenuri. Elicoptere, poate... Vameşii se înlocuiesc în post şi practică aceeaşi zeciuială. Dacă dai, ai. Din două milioane de hectare nelucrate au rămas două milioane. Iluzia câştigului peste noapte la loterie (un post bănos, o sinecură de aur, un unchi sus-pus) a devenit farul călăuzitor al românilor. Creşte percepţia corupţiei, dar creşte şi hotărârea de a trage statul în piept. Cu cât se fac mai multe economii salariale în sectorul bugetar, cu atât se răspândeşte hoţia şi înfloreşte nepotismul. Noţiunea de sărac şi cinstit n-a fost niciodată mai mincinoasă.

„Păi nu sunt bani!", îi aud strigând pe guvernanţi. Nimic mai adevărat: nu sunt bani pentru investiţii, nu sunt bani pentru salarii, nu sunt bani pentru pensii, nu sunt bani pentru nimic. Dacă-i exceptăm pe cei pentru amicii politici. Dar banii nu cad din cer, băieţi. Banii se fac. Cu banii căzuţi din cer aţi făcut altceva, aţi ales un preşedinte, al vostru, şi v-aţi pus bine cu băncile. Atât. În rest? Productivitatea muncii e reducere salarială. O treime din populaţie lucrează la negru, economia subterană totalizează 40% din PIB. Şi mai vorbesc unii de „salvatorul" Boc. Iar alţii numesc asta guvernare de dreapta! Ei au îngropat banii dumneavoastră!

P.S.: Ar fi o dovadă de inconştienţă să compar măcar un pic din marea micime românească cu tragedia japoneză. Cum se face acum, fără ruşine. Nu pot decât să mă înclin în faţa unui popor care a privit, in corpore, moartea în faţă - şi n-a dat înapoi.